Turism fără ghid pe banii Europei

Textul de pe pagina 5 de săptămîna aceasta scoate în evidență una dintre marile rușini de sub preșul sistemului de învățămînt superior ieșean. În mare parte, studenții Erasmus care vin la universitățile din România asistă la cursuri în limba română, din care nu înțeleg nimic, sau sînt „învoiți” de profesori să stea acasă și să trimită un referat la finalul anului pe baza căruia să fie notați.

În timpul liber, practic, tot timpul petrecut în România, vizitează castelul lui Dracula și toate frumusețile țării, unde bursa de 500 de euro pe lună e un salariu la care mulți dintre români visează. Asta în cazul celor norocoși, care n-au confundat Roma cu România și credeau că aterizează în capitala Italiei.

Am argumentat de multe ori valența de turism universitar a programului Erasmus, însă am pornit de fiecare dată cu principiul autohton. Acela că, într-un fel sau altul, există o selecție riguroasă a tinerilor români care pleacă peste hotare și că, avînd excepțiile noastre, trimitem de regulă tineri de care nu ne este rușine. Însă nu ne-am pus, e limpede, de suficiente ori problema calității studenților care aleg România sau, de ce nu, Iașul, atunci cînd vin cu programele de tip Erasmus. Ce așteptări poate avea un student din Indonezia, Bhutan, Pakistan sau Bangladesh cînd vine la studiu în România și descoperă că nici măcar nu i se predă în engleză sau în franceză? Dar noi ce așteptări putem avea de la el?

Sigur, prin apartenența la programul Erasmus, fie el Mundus sau, mai nou, Plus, universitatea încasează o sumă de bani deloc neglijabilă pentru fiecare student care-i calcă pragul. Ar fi interesant însă de citit un astfel de acord – se specifică în el că tinerilor le va fi predat doar în limba română? Sau se angajează universitatea gazdă să asigure predarea și într-o limbă de circulație internațională? Cazurile nu sînt limitate numai pentru zona României. Sînt zeci de studenți din Iași care au plecat în Franța, Belgia sau în Spania fiindcă în promovarea parteneriatului dintre cele două universități se specifica faptul că predarea se face atît în spaniolă sau franceză, cît și în engleză. Însă, ajunși acolo, au descoperit că engleza era doar la nivel conversațional, cu profesorii și alți erasmuși, iar cursurile erau doar în limba țării gazdă. Iar cele din regiunea catalană nu aveau cursuri nici măcar în spaniolă.

La un pas să fie desființat pe actualul exercițiu bugetar al UE, programul Erasmus s-ar putea să se dovedească a fi una dintre alegerile nefericite ale Uniunii Europene.