Un referendum cîștigat de tabloide

După 20 de luni de negocieri, liderii Uniunii Europene au ajuns la un acord în ce privește BREXIT, urmînd votul din Parlamentul Marii Britanii pe 12 decembrie, deși sînt șanse mari să nu treacă de acesta. Theresa May a făcut un apel la publicul britanic să susțină acordul, întrucît, deși a presupus compromisuri, „ne va asigura un viitor strălucitor”. Cu alte cuvinte, „altă înțelegere mai bună nu vedem”. Dacă nu va fi votat, ori Marea Britanie va părăsi Uniunea fără nici un acord, ori vor exista tentative de renegocieri. Există și șansa să pice guvernul și să se ajungă la alegeri anticipate. Se vorbește chiar și de varianta puțin probabilă a organizării unui nou referendum, care le-ar da ocazia britanicilor să-și îndrepte greșeala de acum doi ani.

Pentru a înțelege votul din iunie 2016, e bine să ne uităm și la cum arăta presa britanică în cele zece săptămîni de campanie, dar și care au fost tendințele pe termen lung, pentru a observa cum au stabilit tabloidele agenda publică. Două studii, realizate de Loughborough University și King’s College London’s Centre for the Study of Media, Communication and Power, arată că presa britanică a fost considerabil în favoarea taberei LEAVE, cea care susținea ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană, poate și doar pentru că titlurile bombastice, apocaliptice și scandalul fac mai mult trafic decît argumentele obiective și analizele serioase. De exemplu, Daily Mail deschidea pe 16 iunie 2016 cu „Lăsați-ne să intrăm – sîntem din Europa!”, iar ulterior a fost demonstrat că fotografia folosită nu era cu europeni, ci cu imigranți din Orientul Mijlociu, ca să meargă mai la sufletul rasistului britanic – o imagine cu români sau polonezi n-ar fi provocat aceeași reacție. Ziarul a publicat o erată într-o ediție ulterioară, o casetă mică, într-o pagină interioară, ușor de trecut cu vederea.

Presa quality din Marea Britanie a urmat direcția stabilită de tabloide, atît în alegerea subiectelor cît și în abordare. Astfel, peisajul mediatic pre-BREXIT a fost unul superficial și bombastic, dar și care a acordat mai multă atenție și timp argumentelor unei tabere. Studiul celor de la Loughborough University arată că presa tipărită a fost 80% pro-BREXIT. Limbajul folosit în articolele despre imigrație și economie, cele mai tratate două subiecte, a fost unul „aspru” și „dezbinator”, conform studiului. Imigrația, de exemplu, a fost tratată de peste trei ori mai intens în perioada de campanie, fiind subiectul cu cea mai mare creștere în acoperire.

La o analiză pe termen lung, nu doar în perioada campaniei BREXIT, observăm că presa britanică a avut o atitudine foarte ostilă față de UE. Mesaje precum „proștii eurocrați care ne risipesc taxele” și „eșecul proiectului european” au fost repetate ani la rînd. Și imigranții au fost stigmatizați de-a lungul timpului, fiind prezentați în mass-media precum cei care „căpușează ajutoarele sociale” și „sărăcesc sistemul de sănătate”. Încă din 2008, cu mult înainte de discuțiile BREXIT așadar, un studiu arăta că britanicii cred că imigranții sînt de vină pentru deficitul bugetar.

Și statul a contribuit la generarea de frică și ură. Guvernul a declarat în trecut că frauda în sistemul de sănătate provocată de imigranții europeni s-ar ridica la 19 milioane de lire pe an, însă investigații ulterioare au arătat că întreaga sumă pentru perioada 2010 – 2015 este de doar 700 de lire. Desigur, prima cifră a fost cea intens vehiculată de tabloide.

Treziți din beția campaniei electorale pentru referendum și pe măsură ce discuțiile cu liderii europeni despre părăsirea Uniunii evoluează, britanicii încep să realizeze realitatea care îi așteaptă. Își umplu depozitele cu produse europene de import pentru eventualitatea unui „no deal BREXIT” și se întreabă cine le va lucra pămîntul (doar 1% din muncitorii de sezon în ferme sînt britanici). Adevărul este că atît Marea Britanie cît și Uniunea Europeană fără ea vor rămîne în continuare mari puteri globale, însă fiecare mai slabă după partaj. Cînd fake news cîștigă alegerile, toată lumea are de pierdut. Poate mai puțin rușii.