Unirea, o lozincă în campanie electorală

Mai ales în perioadele electorale, diverși politicieni reaprind tema unirii între România și Republica Moldova, după cum le servește intereselor. Cum luna noiembrie a fost deosebită și intensă din punctul ăsta de vedere, parlamentarele din Moldova venind la doar două săptămîni după al doilea tur al prezidențialelor de aici, am fost din nou martori la acest fenomen.

Și e trist și scîrbos în același timp să vezi cum politicienii se folosesc de subiectul ăsta cînd au nevoie și alimentează astfel speranțele unor oameni ușor de manipulat cu minciuni pentru a mai cîștiga cîteva voturi. Candidatul de stînga, Victor Ponta, a folosit asta chiar în sloganul său electoral, „Președintele care unește”. N-a spus niciodată clar pe cine cu cine unește, dar este evident că mesajul făcea trimitere și la granița de pe Prut. Însă adevărul trist, pe care absolut toți politicienii îl cunosc, oricît de sinceri și onești ar părea cînd vorbesc despre unirea României cu Republica Moldova, este că aceasta cel mai probabil n-o să se întîmple niciodată. Din simplul motiv că numărul celor care și-o doresc este mai mic decît numărul celor care nu o doresc.

Motivele pentru care cei mai mulți oameni de partea dreaptă a Prutului nu-și doresc o astfel de unire sînt multiple. Principala cauză ar fi nepăsarea, generată în parte de nivelul jalnic la care a ajuns sistemul de învățămînt (cum să-și dorească unirea un popor care pe zi ce trece e tot mai slab educat, în consecință își cunoaște istoria tot mai puțin?), dar și de situația economică (oamenii au probleme mai presante și mai urgente ca să le mai pese de „același neam, același sînge”). Peste Prut populația este împărțită aproape la jumătate, am văzut asta și la recentele alegeri parlamentare, unde partidele pro-europene au obținut 55 de locuri în Parlament iar cele două partide pro-ruse 46 de locuri. Nu e greu de ghicit cum ar vota cei mai mulți dintre cei care în noiembrie au ales un partid pro-Rusia în caz că s-ar organiza vreodată un referendum în privința unirii cu România.

Bineînțeles că nici politicienii, cei mai mulți dintre ei, nu-și doresc o unificare teritorială și administrativă între cele două țări, pentru că asta ar însemna mai puține locuri călduțe pentru mai mulți dintre ei. Și, în fine, e și chestiunea tragi-comică a întregii organizări, în situația deloc probabilă că o majoritate de oameni ar vota pentru unire. La cum arată în momentul actual spațiul public la noi, chiar nu văd cine ar putea-o înfăptui. Cine să-i unească pe români cu moldoveni, aceiași oameni care și-au bătut joc de regionalizare și care nu-s în stare să construiască cîțiva kilometri de autostradă?