WikiLeaks, versiunea siropoasă
Editorial 7 decembrie 2010 Niciun comentariu la WikiLeaks, versiunea siropoasă 0Dacă am fi niște hackeri ai sufletului, oare ce informații secrete am putea găsi în inimile românilor? Ce sentimente ascunse, reprimate am putea stoarce de la niște oameni care și-au pierdut identitatea națională odată cu fiecare mutație a istoriei, care s-au despărțit pentru a se uni și s-au unit fără să se mai găsească? Ar crea oare printre-ai noștri vîlvă niște mărturisiri în direct de la fața inimii sau ar înregistra mai mult rating tot scurgerile de informații picante despre viața politicienilor și a vedetelor?
Din teama de patetic și din pricina unei memorii istorice care asociază în mod abuziv patriotismul cu mișcările ultra-naționaliste sau chiar cu dictatura comunismului care a deteriorat pînă la grotesc aceasă noțiune, românii nu-și mai recunosc apartenența. Sau fac acest lucru în chip trucat, infantil, agățîndu-și poze pe Facebook sau pe Messenger. Ori pun titlul imnului național la status, „Deșteaptă-re române!”, pentru că e la modă să-ți arborezi ironia ca pe-un steag al superiorității individuale în fața „turmei”. Evident, fără a-și da seama că acest soi de nonconformism este o altă expresie a conformismului.
Tînjim, mai ales noi, cei mai tineri, după Statele Unite și după cîinii de acolo care cu siguranță au mai mulți covrigi în coadă decît ai noștri. De aceea, prin contaminare, asociem tot ce e american cu tot ce-i mai bun pe lume. Patriotismul americanilor nu ni se pare niciodată ridicol sau deplasat. Cînd duce Obama mîna la inimă și televiziunile americane redau o imagine cu drapelul american fluturînd în background nu ne podidește rîsul. Însă cînd aflăm pe la noi de vreunul care-și zice patriot sau îl vedem că-și agață – nu de 1 Decembrie, ci așa, „fără motiv” – steagul României pe la balcon rîdem de el pe săturate. De ce? Fiindcă americanii au de ce să fie mîndri de țara lor, spre deosebire de noi.
Scurgerile de la WikiLeaks nu au sfărîmat patrotismul americanilor. Însă pe noi, toate stenogramele care ne dezvăluie dedesubturile unei realități naționale în care democrația noastră e, de fapt, un soi de comunism prost fardat, pe obrazul căruia s-a scurs tot rimelul credibilității, ne alimentează cu spor ura și disprețul față de țara ale cărei gene le purtăm. Nu ne lipsesc defel dezvăluirile a tot felul de politici nelalocul lor, iar în privința celor care nu ne sînt revelate avem spor să speculăm. Răs-știind faptul că justiția, presa și politicul sînt toate mînă-n mînă și-și servesc doar propriile interese, căutăm doar să ne rupem cordonul ombilical de țara-mamă și să fugim cît mai departe. Înstrăinarea e soluția noastră. Prin înstrăinarea asta ne cauterizăm și orice afect pozitiv. Ca să nu mai poată citi nimeni nici o fărîmă de dragoste de țară în vreo lacrimă ce ne-ar putea scăpa la vreun răstimp.
Laura PĂULEȚ
Adaugă un comentariu