Lumini peste noaptea napoletană
Atitudine, Opinia de la centru 2 mai 2017 Niciun comentariu la Lumini peste noaptea napoletană 12
Conducem prin fosta zonă industrială a orașului Napoli, aproape de miezul nopții. Farurile luminează garduri dincolo de care se întind spații goale, parcări, depozite și clădiri noi de birouri. Pe trotuare, la 50-100 de metri unul de celălalt, sînt scaune albe din plastic, iar lîngă ele se foiesc femei în rochii scurte și pantofi cu tocuri. Oprim în dreptul unei ucrainience.
Carmen Farauanu, care lucrează pe teren ca mediator pentru organizația italiană Dedalus, înșfacă niște prezervative și coboară de pe scaunul din dreapta. „Tesoro!” [„Comoara mea!”], îi spune Carmen ucrainiencei și o îmbrățișează. Pe trotuarul celălalt o întîlnește pe Nicoleta, o tînără din Călărași, cu care vorbește despre familie, locuințe și întoarceri acasă. Jobul lui Carmen presupune o legătură permanentă cu fetele de pe stradă, în încercarea de a le convinge să renunțe la viața asta.
Carmen a ajuns în Italia acum 16 ani, pe când avea 32 de ani. Plecase din Bacău, un oraș destrămat de tranziție, ca mai toate din România. În primii ani în Napoli, Carmen a lucrat ca „badantă”, adică îngrijitoare. A avut grijă de un cuplu de bătrîni. Peste patru ani, când aceștia au murit, cunoștea deja limba și oameni și a putut astfel să-și găsească un loc. Își dă seama cît de mult a contat treaba asta și-și dă seama cum au putut atîtea femei să ajungă pe stradă, în lipsa unui sprijin.
Carmen se oprește lângă fiecare fată și o ia cu binișorul. „Salut, ce faci? Pe mine mă cheamă Carmen, pe tine cum te cheamă?” Îi oferă un pic de apă, apoi prezervative. Le spune pe nume, le vorbește blând și încearcă să le câștige încrederea. Le lasă numărul ei și le propune să iasă la o cafea într-o zi.
Scopul principal al lui Carmen e să ajungă să poată discuta cu fetele între patru ochi, dincolo de timpul petrecut în stradă sub supravegherea discretă a proxeneților. Merg împreună la medic și acolo altfel vorbește cu ele: „Pot să încerc atunci să le bag în cap că «prietenul tău nu-i de fapt prietenul tău»”.
Nu e nicidecum o muncă lipsită de riscuri. Lui Carmen i se întâmplă să fie amenințată telefonic sau pe stradă de către proxeneți. Câteodată, aceștia le însoțesc pe fete la medic și-i aruncă priviri suspicioase. Dar ea știe cât de important e să fie cineva lângă ele, orice-ar fi.
A contribuit Michael Bird / TheBlackSea.eu
Text de Vlad ODOBESCU, Senior Editor Opinia Studențească
Adaugă un comentariu