A treia lumînare de Hanukka

Vorbeam deunăzi cu un prieten des­pre coincidențe. Nimic nu e „par ha­­zard”, am concluzionat amîndoi. To­­tul e rezultatul unui mecanism de legi uni­versale fără cusur. „Semănam un gînd și culegem o acțiune”, se spu­ne în Ky­balion. Putem transforma ră­ul în bi­ne și invers scrie în dreptul Le­gii Po­larității. Tot prin această lege de­­ve­nim propriul nostru dușman sau prie­­ten.

Astăzi se aprinde a treia lumînare de Hanukka și odată cu ea se transmi­te în eter un gînd bun care, în cea de-a opta zi de sărbătoare, cea mai impor­tan­­tă, va fi lăsat cu toată forța să plece. Se spune că atunci dai drumul unui mi­­racol care fuge prin univers, iar acesta prinde aripi și se întoarce la tine din gînd, cuvînt în chip de lucru, ac­ți­u­­ne. Cauza devine efect. Religia ebraică însumează la nivel sim­­bolic ideile de corp, viață și spirit prin cele trei componente de bază: „To­rah”, „Talmudul” și „Kabbala”. Ci­­fra magică se regăsește și în trinita­tea creștină. M-am oprit în căutările me­­le tocmai la această trinitate, a treia lu­­mînare a zilei și la un cuvînt simbol e­vreiesc. IEVE–al treilea nume di­vin.

Acest nume, unul dintre cele mai mis­­terioase ale teologiei ebraice ex­pri­­­mă una din legile naturale cele mai ui­­­mitoare pe care le cunoaștem. Dacă es­te să dăm crezare Kabbalei, vechea tra­­­diție orală a evreilor, există un cu­vînt sacru care dă muritorului care reu­­șește să îi descopere adevărata pro­nun­­ție cheia tuturor științelor divine și u­ma­ne. IEVE – acest cuvînt pe care e­vreii nu îl pronunțau niciodată și pe ca­­re numai preotul îl rostea o singură da­­tă pe an în mijlocul mulțimii profa­ne este cel care guvernează orice ini­ți­e­­re, cel care domnește în centrul triun­ghi­u­lui strălucitor al celui de-al 33-lea grad francmasonic al ritului scoțian , cel care se află deasupra portalurilor ve­­chilor catedrale. El este format din pa­­tru litere ebraice și se citește Iod-He-Vau-He. Fiecarei litere din alfabe­tul ebraic i se atribuie un număr de or­di­­ne iar în acest caz numerele de or­di­ne sînt : Iod-10, He-5, Vau-6 iar va­loa­­rea numerică a cuvîntului va fi : 10Â5Â6Â5â26.

Iod, figurat printr-o virgulă, sau chiar printr-un punct, reprezintă origi­nea tuturor lucrurilor. Toate literele al­fa­­betului ebraic nu sînt decît combina­ții ce rezultă din diferitele asamblări ale literei IOD.

Eul-Unitate este reprezentat la ni­­vel simbolic de litera Iod a cărei ex­pre­sie sub aspect numeric este litera 10. Acest numar 10 simbolizează În­ce­­­putul-Tot, 1, unindu-se cu Neantul-Ni­­mic, 0. Așadar, Unitatea-Început es­te în același timp Unitatea-Sfîrșit a fi­in­­țelor și a lucrurilor iar eternitatea nu în­seamnă decît un vesnic prezent.

Dar Eul nu poate să ia ființă decît prin opoziția cu Non-eul. Astfel, 10 di­­vizîndu-se pentru a se opune lui în­suși va fi egal cu 5, exact numărul li­te­­rei He, a doua literă a marelui nume sa­cru. He va reprezenta pasivul în timp ce Iod va reprezenta activul, Non-eul în raport cu Eul, femeia în ra­port cu bărbatul, substanța în raport cu esen­ța, viața în raport cu sufletul. Dar opo­­ziția dintre Eu și Non-eu dă imediat naștere unui al treilea factor, este vor­­ba de raportul dintre cele două. Acesta este Vau.

Ori Vau, a șasea literă a alfabetului ebraic înseamnă chiar „legătura, ra­­port”. Este legătura care reunește într-un singur tot contrariile în întreaga natură și care constituie al treilea ter­­men al misterioasei treimi.

Al doilea He ține tot misterul în bra­țe. Reprezintă chiar ființa în întregul ei, ființa ce curpinde într-o unitate ab­­solută cei trei termeni care o compun. Al doilea He indică trecerea de la nu­­me la fenomen (sau invers) și tot el es­te cel care face posibilă înaintarea de la o gama la alta. E ca un bob de grîu în comparație cu spicul. Spicul, tre­­ime manifestată sau Iod-He-Vau își re­­zumă întreaga activitate în produce­rea bobului de grîu sau al doilea He. Dar acest bob de grîu nu este decît tra­zi­­ția între spicul care i-a dat naștere și spi­­cul căruia el îi va da naștere la ur­mă­­toarea generare.

O vorbă înteleaptă spune ca tot ce e sus se găsește și jos. Iar în acest caz cu toții sîntem un bob de grîu într-o per­­manenată transformare, evoluție, mar­­torii marelui miracol, propriului mi­­racol. Trei e cifra armoniei absolute și datoria noastră de a trăi frumos acest Crăciun, această permanentă naș­­tere interioară.

Diana ROTARU