Adevărul despre tot ce știm și există

Sînt fericit. În sfîrșit m-am lă­mu­rit: locuim într-o lume construită pe cucoane. Cucoane la ghișeul poș­tei, care nu privesc nicicînd în ochi cînd iau plicuri și dau timbre, cu­coa­ne în trafic, care nu acordă priori­tate, cucoane prin ministere, prin pri­mării, cucoane la oraș, la țară.

Cucoane mas­culine sau feminine, pentru că, e do­ve­dit, cucoana în sine, sictirită, acri­tă, cu reproș că o deranjezi, nu are sex și nici nu ține cont de el. Le vezi pes­te tot și știi că sînt bine înfipte în pos­turi, în fotolii. Dacă e ceva pe care îți poți paria toată averea e că oricînd vei găsi dincolo de orice ușă, de ori­ce prag peste care pășești, la capătul unui birou, prin geamul unui ghișeu, tolănită, o cucoană.

Sînt mereu acolo, scop în sine al oricărui demers pe care îl întreprindem. Gîndiți-vă cîteva secunde. De fapt, nu mergi la bancă să plătești ra­ta, ci te duci să-i dai bani, umil, unei cucoane. Nu mergi la poștă să-ți de­clari veniturile, ci stai la coadă ore în șir ca să te binecuvinteze la final cu o ștampilă o altă cucoană. Nu iei pîi­ne de la chioșc, nu mergi în audiență la minister, nu te duci la consultație la doctor, nu ești arestat, promovat, publicat, angajat, practic, nu respiri, nu faci un pas fără să ai, la final sau intermediind acest proces la un anumit punct al lui, datoria de a da pes­te cîte o cucoană.

Mulți sînt nemulțumiți. Mulți zic că ne sufocăm prin cocurile imen­se, umflate, ale unor cucoane. Și sin­cer, ce poți să le reproșezi acestor bie­ți promotori ai unei atitudini atît de nesănătoase? Pînă mai ieri eram și eu unul dintre ei. Și eu am umblat orb, dînd buzna bombănind prin bi­ro­uri, la poștă, prin instituții, ne­mul­țu­mit de cum am fost tratat. Dar, de azi, sînt un om nou. Și zic să-I mul­țu­mim Lui Dumnezeu pentru cu­coa­ne! Zic să scriem cu toții, din tru­purile noastre, un mare „Să­ru­mî­na!” în stradă pentru cucoane. Să nu ne temem, să arun­căm însemnele de tipul „Nu hrăniți cucoanele!” din su­fletul nostru. Pen­tru că universul în sine, Terra, sistemul solar, galaxia, orice particulă, oricît de lipsită de greutate ar fi, con­ține undeva ceva din­tr-o cucoa­nă. Sînt singurele punc­te neschimba­te, unicul lucru de care putem fi siguri în rătăcirea noastră prin acest uni­vers misterios.

Fără cucoane, puteți fi siguri: toată șandramaua, clădită în ani, de­cenii, secole, milenii s-ar du­ce dracului și noi odată cu ea, în­cer­cînd să ne agățăm disperați de fus­te­le des­tră­mîndu-se în cădere a ceea ce era cînd­va minunata noastră societate clă­dită numai și numai pe cucoane.

Andrei UDIȘTEANU