Belgia, fara belgieni

Flandria este impartita intre doua tipuri de studenti: belgieni si Eramus. Traim separat, fara a avea o legatura cit de mica. Mergem la aceleasi scoli, magazine, baruri si cafenele, insa aproape tot timpul avem vieti complet rupte una de cealalta, desi simultane. E exact ca si cum doua filme diferite s-ar derula in paralel pe acelasi ecran. Singurele momente in care interactionam sint accidentale, in cazul in care, sa spunem, ne mai impiedicam unii de ceilalti in tramvai sau pe stradutele inguste. Si astfel de ciocniri se incheie insa extrem de repede, iar apoi fiecare se retrage in zona lui de comfort.

Pe de o parte, societatea belgiana este una semiinchisa, nu pentru ca nu isi doreste sa comunice, ci pentru ca nu stie cum sa o faca. Din fericire, am fost instiintati de la inceput de citeva lucruri specifice lor: punctualitatea, timiditatea, ciocolata si, bineinteles, berea. Ni s-a spus sa nu luam personal aceasta tacere, pentru ca pur si simplu nu sint obisnuiti sa treaca peste bariera necunoscutului. Acesta este si un motiv pentru care procentul de persoane care pleaca prin Erasmus in alte tari din Europa este extrem de scazut. Pe linga aceasta, ei nu intentioneaza sa isi continue studiile in alta parte, sa se inscrie in programe de schimb intercultural si considera ca a-si cauta un loc de munca in alta parte a tarii este un sacrificiu destul de mare. Ti se contureaza astfel in minte imaginea unui popor cu radacini extrem de puternice si cu o mare reticenta in ceea ce priveste schimbarea.

De decenii, populatia din Gent se balaceste in aceeasi piscina genetica. Lucrul acesta e usor de observat zilnic. Seamana atit de bine intre ei fizic, incit ar putea fi parte dintr-o mare familie si probabil inca multi ani vor continua sa reziste diversitatii genetice asemeni vecinilor din nord – olandezii. Acestia sint extrem de mindri de faptul ca, datorita conservarii caracteristicilor native, tara lor are cei mai inalti oameni din lume, desi stiu ca acest lucru nu le da dreptul de a-i privi pe ceilalti de sus.

De cealalta parte, studentii Erasmus nu cauta legaturi puternice si de lunga durata, care altminteri sint greu de realizat. Avind in vedere ca majoritatea colegilor sint la fel ca ei, singuri si dornici de a-si crea o noua viata in aceasta tara straina si diferita, prefera sa construiasca poduri peste distante mai mici.

Nefiind nevoiti astfel sa socializeze cu localnicii, "erasmusii" ramin in grupurile lor multiculturale si extrem de colorate pentru peisajul autohton si se salveaza mereu cu fraza "I don’t speak dutch".

Sandra JUNCU