„Cămătarii” studenților

Una din cele mai frecvente întrebări pe care le pun tinerii români cînd vor să studieze în străinătate ar fi „dar cît mă costă școlarizarea?”. Cunoscută și ca „tuition fee”, taxa sperie pe o bună parte din absolvenții care vor să vadă învățămîntul și din altă țară pe propria-i piele. Dacă în România singurii care pot plătii studiile universitare sînt părinții, numeroase universități își ajută studenții prin intermediul creditelor bancare.

Să spunem că în cadrul multor universități străine se merge pe principiul „căutăm studenții buni și-i ajutăm noi cu banii”, pe cînd la noi funcționează mai degrabă ideea „căutăm studenți, viitoare surse de venit”. Astfel că numeroase instituții de învățămînt le oferă viitorilor studenți posibilitatea de a accede la un împrumut. Comparativ cu cele de nevoi personale, acestea au un regim preferențial, mai ales în ceea ce privește dobînda aplicată.

Cel mai bun exemplu ar fi în Regatul Unit al Marii Britanii, unde există serviciul UK Council for International Student Afairs (n.r.: Consiliul pentru Relații Internaționale Studențești) care-i ajută pe tineri să aplice pentru o formă de finanțare. Dincolo de numeroasele acte care trebuie completate, este important de reținut că banii se returnează abia cînd studentul are un venit anual de 15.000 de lire sterline pentru Marea Britanie sau 6.000 de lire sterline pentru România. Împrumutul variază între 4.000 și 18.000 de lire pe an, în funcție de nivelul de studiu pe care cursantul îl va urma, situația financiară a acestuia și prestigiul universității.

Îți dăm bani, înveți?

Pentru cei care vor să studieze în Franța, un avantaj ar fi faptul că pot obține mai ușor burse de stat. În genere, acestea se acordă pe criterii sociale, ajungînd pînă la 4000 de euro pe an, iar dacă înveți și bine, poți primi o bursă de merit de circa 2000 de euro. Mai mult, ei pot apela la CAF (serviciul de Alocații Familiare), o agenție guvernamentală care le asigură o sumă lunară (n.r.: Aide au Logement) cu care să-și plătească asigurarea de sănătate sau chiria.

Pe lîngă „spiritul liber” pentru care este recunoscută Olanda, aceasta are numeroase posibilități de suport financiar pentru cei care vor să studieze aici. Împrumutul vine sub forma unui virament bancar lunar, iar anul universitar trecut, acesta era în valoare de 1565 euro. Condițiile nu sînt greu de îndeplinit și, în plus, banii îi returnezi abia după doi ani de la absolvirea studiilor.

În genere, fiecare universitate europeană îți prezintă și posibilitățile de a primi o finanțare din partea lor. Și chiar dacă pare ușor de obținut, tinerii nu trebuie să uite să și învețe din momentul în care și-au primit și banii. La urma urmei, cineva chiar „veghează pentru tine” (și nu este FMI).

George GURESCU