Cele trei runde ale “Apocalipsei” dupa Dan

Traieste vremuri cum nu credea c-o sa apuce vreodata. Teoria lui, pe care o poate explica pe indelete, suna cam asa: criza este doar un pretext folosit de patroni pentru ca angajatii sa nu mai vina sa le ceara salarii marite, precum si o sperietoare folosita de politicieni pentru a-i putea controla pe oameni dupa bunul lor plac. Dan este o victima a unor asemenea conspiratii: in opt ani de tranzitie si-a pierdut de trei ori locul de munca, apoi s-a imbolnavit "cu nervii". Acum e unul dintre pacientii Spitalului de Psihiatrie Titan "Dr. Constantin Gorgos" din Bucuresti.

Arata spre oamenii care asteapta retete pe holul spitalului, majoritatea sint ca el: au intre 40 si 50 de ani, par cu totul absenti si pot povesti bucati dureroase de viata. Au devenit cu totii "cazuri de depresie", despre care se vorbeste in ingrijoratoare procente crescinde.

Pentru Dan, boala este o risnita care macina marunt, marunt. Il mai macina si nedreptatile pe care le vede in jur, in fata carora prostii par sa-si fi pus ochelari de cal – "de boli de nervi nu se imbolnavesc prostii, ci oamenii care gindesc. Restul nu se zbat, nu se consuma". "Ma macina faptul ca am ramas fara serviciu", continua el. S-a intimplat prima oara in 1997, pe vremea guvernului Victor Ciorbea, cind fabricile erau facute bucati, de dragul cuvintului "restructurare". Muncea la intretinere si reparat utilaje si l-au "restructurat" si pe el. Utilajele pe care le repara au devenit fier vechi, iar fabrica a fost demolata. Azi, pe respectivul teren se ridica blocuri.

Rodul democratiei

"Cind mai poti sa faci ceva esti scos pe tusa ca la fotbal, esti marginalizat de societate. Se cheama marginalizare. In alte parti nu e asa – ti se da ceva de facut si in momentul acela creierul nu mai este crispat, ci concentrat la ce are de facut. Mintea se concentreaza pe ce-i dai sa faci si nu mai esti anxios. Altfel, oamenii se insingureaza. Unii fac crime, altii se sinucid", explica actualul pacient mecanismul imbolnavirii.

Era insa doar inceputul: "Dupa alti trei-patru ani in alt loc, patronul ne-a adunat pe toti in mijlocul sectiei. Somaj. Am spus: "Dati-ne o alternativa!". Nu ne-a oferit nimic. Zice: "a venit democratia, du-te unde vrei!"", isi aminteste barbatul. In alte privinte insa, democratia nu se deosebeste prea mult de comunism: "Serviciile de acum se dau pe acelasi sistem – pe pile. Daca oamenii cu relatii nu sint aceiasi din timpul comunismului, sint copiii lor".

Dan nu era insa cu totul invins: s-a angajat apoi intr-un service auto, al carui patron a decis in 2006 ca are prea multi muncitori. ""Sunteti 20, avem nevoie de 10". Si l-am intrebat: "De ce ma dai afara?". N-a vrut sa-mi zica", spune Dan. Atunci s-a pensionat pe caz de boala, pentru ca la virsta sa nu se mai gasea nimic. Adica ar fi fost, insa doar "la negru", expus cu totul in fata abuzurilor sefilor. Iar pentru Dan ar fi fost prea mult.

Vlad ODOBESCU