Centenarul = 96 de ani + Adrian Năstase

Soarele de ianuarie se reflectă în ochelarii fumurii ai unui tînăr cu sacou și ceas prins cu lanț la vestă, în timp ce intră în curtea Casei Titulescu. Înăuntru, la etaj, luminează ramele fotografiilor cu președintele Fundației Europene Titu­lescu, Adrian Năstase, alături de Recep Erdogan, Vladimir Putin sau Bill Clinton. Casa asta ca un muzeu e locul de joacă al lui Năstase: aici, lumea i se adresează cu „Domnule președinte”.

E o seară mai specială la Fundația Titulescu, așa că acuși o să ia loc pe-un scaun pus în fața unei săli pline și-o să zică și „Domnule ministru”. La dezba­te­rea „Rolul Culturii în Aniversarea Cen­­tenarului” vor participa ministrul Culturii și Identității Naționale Lucian Romașcanu și reprezentanți ai altor instituții implicate în sărbătorirea Cen­tenarului. Intră Năstase, însoțit de in­vi­tați. Fos­tul premier, fostul preșe­din­te de partid, fostul locatar al pe­­ni­ten­ciarelor din Ra­ho­va și Jilava ne anunță că va fi un an plin la Fundație, dar ceea ce zice nu contează cu-ade­vă­rat. Important e că are în față un public, iar pe scaunele din stînga și din dreapta – oameni ce încă ocupă func­ții. Sînt deja sute de cuvinte care se îm­ping unul pe altul prin vocea sa cal­mă, pentru a fi absorbite apoi de pînzele tablo­u­ri­lor, de pereții vechi, de urechi venerabile.

Cît urmărește discursul ministrului Romașcanu, Năstase ține capul dat ușor pe spate. Se joacă cu degetele mari în poa­lă. Cînd îi vine iar rîndul, fostul pre­mier vorbește despre rolul lui Nicolae Titulescu în desăvîrșirea Unirii. Înfiin­ța­tă de în martie 1991, fundația ce poartă nu­mele marelui diplomat a găzduit sute de evenimente precum cel de azi. Sînt ritu­aluri ce-l țin pe Năstase activ și-i hră­nesc orgoliul rănit de condamnări și trădări.

Lui Năstase îi place să fie ascultat. Dintre cei 100 de ani pe care-i împlinește România, patru i-a petrecut sub domnia lui. Adrian Năstase a asigurat tranziția dinspre nomenclatura anilor ‘80 către baronii și baroneții de după 2000 și a fă­cut-o cu o mînă de fier înmuiată oca­zio­nal în miștouri. A împărțit fă­rî­me­le de putere către mai-marii județelor, iar acestea s-au transformat în averi și au hrănit polul de putere de la Palatul Vic­to­ria. Țara s-a mai zvîrcolit, dar pînă la urmă s-a supus, pentru că știe și ea de vorbă bună și-i plac oamenii cu pres­tanță. „Unii gînditori susţin că, în esenţa existenţei sale, singura dimensiune pe care o percepe conştiinţa omului în realitate este cea a timpului trecut: prezentul se petrece în fiecare clipă, iar viitorul încă nu a avut loc; după cum alţi înţelepţi subliniază că singura raţiune umană ar fi capabilă să construiască pentru viitor”, rostea Năstase în 2002, cu ocazia unei comemorări, în limbajul său de esență tare. Se poate zice că Adrian Năstase modelează încă România din bucăți mari de trecut.

Text de Vlad ODOBESCU, Senior editor Opinia Studențească