Cîteva imagini de campanie

La Sohatu, în Călărași, poți să te tre­­zești că ulițele sunt traversate u­ne­o­ri de băieți pe bicicletă care strigă, mai în glumă, mai în serios: „Votați cu Iu­lian Dumitrică! Cel mai bun primar!”. Și nu e întîmplător. Fanii actualului pri­mar PNL-ist (candidat USL) în­tîm­pi­nă cu astfel de manifestări un mic a­lai condus de Dumitru Grigore, pă­­durar și contracandidat din partea A­lia­nței Popular Creștine (noile „ha­­i­ne” ale PDL-ului în Călărași, a­lă­turi de UNPR și PNȚCD).

Pe stîlpii comunei mai e o față ca­re se vrea la primărie, un anume Ga­briel Niculescu, asistent veterinar prin comună, așezat, în Photoshop, la stînga lui Victor Ponta în poză.

Aici, zici că USL-ul s-a rupt. PNL candidează, sub sigla USL –din ra­ți­u­ni electorale, cel mai probabil – se­pa­rat de PSD. E chiar mai complicat cu coloratura politică pe aici – cineva a scris pe un gard plin de afișe USL, cu un marker, ca o dezvăluire: „Por­to­ca­li­ilor! Lumea vă cunoaște! V-ați îm­bră­cat în alb? Degeaba!”.

Oamenii din sat zic că nici bine n-a debutat campania la Sohatu, că deja se simte un iz de petreceri electorale, pa­chete sau, de ce nu, de sume modeste în schimbul unui vot. Momeli și din­tr-o tabără, și din cealaltă. Au mai fost pachete. Chiar după Paști. S-au îm­păr­­țit, de asemenea, din nou, și pro­mi­siuni că se vor asfalta ulițele des­fun­da­­te.

Așa că mita electorală nu e ceva nou aici. Lumea pare obișnuită cu toate as­­tea. Acum patru ani, de „tura ai­lal­tă”, Georgetei Ștefan, de exemplu, o să­teancă între două vîrste, i s-au pus, fi­resc, sub nas 40 de lei pentru vot. „A preluat datele de pe bu­letin și se­a­ra, după vot, a venit și ne-a adus bani”, recunoaște femeia, un­deva pe ulița ei plină de noroi.

Iar ceva mai încolo, pe „la blo­cu­ri” – imobile de patru etaje de la intrarea în localitate – poștașul împarte pensia. Și se naște o adevărată polemică în ju­rul mizei electorale. La coada mode­s­tă stă, de exemplu, Niculae Ciuvei. Ca­re mai degrabă are o durere, pe lîngă cam­pa­nia electorală. Aici, la Sohatu, ar fi fost în opinia sa, „cea mai frumoasă co­­mună”, față de Vasilați, satul ve­cin. „Dar dacă mergeți acuma la ei, ve­de­ți că ne-a luat-o mult înainte…”, se în­tris­tează bărbatul.

De alături, un anume „nea Tra­ian” are o opinie: „Fiecare votează cu ci­ne crede. Că mă uit eu la tine pe afiș, da eu cînd mă duc în cabină, știu cu cine vo­tez. Că a venit cu pachete, cu pui, cu peș­te. Dar nu contează…”, zice moșul.

Nea Traian crede că vine din fap­tul că „sîntem democrație acuma”. „Dar ce crezi? Că mai contează că dă ceva ca să votăm?”, adaugă moșul.

„Pentru mine la 80 de ani… ce să mai conteze?”, dă să pună punct. „Nu contează, nea Traiane?!”, intervine de­o­dată și poștașul. „Dar ai mai suge la țîță acuma, nu?”, vine și gluma. Se rî­de mult la pensii la Sohatu.

Andrei UDIȘTEANU