Cu agitatorul Iliescu în comunism și în democrație
Opinia de la centru 8 noiembrie 2009 Niciun comentariu la Cu agitatorul Iliescu în comunism și în democrație 3Ion Iliescu poate juca roluri de campanie chiar și așezat pe canapea, cu un ceai preparat de doamna Nina în față. E vorba, mai exact, despre raportarea obligatorie la Ion Iliescu, la moștenirea pe care fostul președinte a lăsat-o țărișoarei sale.
De o parte sînt cei care încearcă să tragă de pe urma asocierii: social-democratul Mircea Geoană îl pomenește ca pe un mentor și încearcă să smulgă de la el cîteva vorbe de bine și multe voturi de la înaintașul său, liberalul Crin Antonescu vorbește despre felul surprinzător în care Iliescu s-a schimbat de-a lungul celor două decenii de democție, iar independentul Sorin Oprescu arată respectul cuvenit pacientului de lux care l-a lansat în politică. În partea cealaltă se plasează Traian Băsescu, care îl așază aproape cu fiecare discurs în compania deloc măgulitoare a domnilor. Trecutul e fie nostalgicul „pe vremuri era (ceva) mai bine”, fie lîncezeala pseudo-democratică ce trebuie răzbunată.
„Un bun agitator”
Ion Iliescu nu poate fi ignorat. N-au făcut-o nici mai-marii comuniști, care i-au întocmit în 1953 studentului Iliescu o fișă de cadre demnă de toată admirația. Deși aproape nevinovat, documentul a stat ascuns vreme de 20 de ani, alături de alte cîteva sute de biografii constituite în „dosare-anexe”, prin cutiile îngălbenite ale birocrației. și a fost scos la lumină luna trecută de specialiștii Arhivelor Naționale.
Viitorul președinte al României democratice avea pe atunci 23 de ani și se afla, asemenea partidului, într-o perioadă de mari realizări. Pe 22 ale lunii, trei tovarăși semnau un document în care înșirau activitatea tînărului comunist – multe puncte tari și cîteva puncte slabe – și trăgeau o concluzie: „Tov. Iliescu Ion poate deveni candidat de partid”. „Este cunoscut de tovarășii cu care a activat ca un bun agitator, energic și cu spirit de organizare”, se arată în document. A fost ales în biroul organizației de elevi, iar de aici a fost propulsat între vîrfurile tineretului comunist, pînă la calitatea de membru al Comitetului Central al Uniunii Tineretului Muncitor.
Junele Iliescu primea noi aprecieri – „a arătat multă bunăvoință pentru îndeplinirea sarcinilor” – dar se vorbea și de lipsuri – „în unele probleme, cînd trebuia să ia o hotărîre se cam pripea, nu prea primea critica, cu greu recunoștea unele lipsuri ce i se arătau”.
„Este un tovarăș modest”
Cei trei ani petrecuți pînă atunci la facultate, în Moscova, fuseseră urmăriți cu atenție: „S-a încadrat în munca politică. (…) Este un tovarăș modest și are atitudine tovărășească față de studenți. Tovarășul are ca lipsuri aceea că nu este destul de exigent față de lipsurile tovarășilor cu care lucrează, trecînd cu vederea lipsurile tovarășilor în care are mai multă încredere. De asemenea, este pripit cînd trebuie să ia unele hotărîri. Are nivel politic și este disciplinat în muncă”. Pe Iliescu Ion, comunismul, democrația și tovarășii cu lipsuri îl așteptau cu răbdare.
Vlad ODOBESCU
Adaugă un comentariu