De ce nu votează Costel Ivașcu

Taxiul se strecoară de dimineață, lin, pe străduțele înguste și paralele cu bulevardul Nicolae Bălcescu, către Universitate. Costel Ivașcu ia ruta asta ocolitoare, șmecherească, dintr-un reflex: blocajele din Piața Unirii, dintr-o zi obișnuită, l-au făcut pe taximetrist să-și creioneze o hartă a Bucureștiului în minte, una cu ganguri dubioase și cu alei ascunse puțin cunoscute, prin care cîștigă cîteva minute valoroase la fiecare cursă.

De asta, despre Costel Ivașcu clientul poate spune că face parte din breasla taximetriștilor cinstiți, cărora le pasă dacă ajungi sau nu la timp și nu te obligă să treci prin calvarul traficului din Capitală.

Astăzi, însă, în duminica votului, Costel Ivașcu s-a pripit cînd a ocolit bulevardul. E gol tot orașul, ca după un atac atomic sau ca în timpul marilor meciuri de fotbal de altă dată. Taximetristul se miră și el. „Ce naiba, doar nu s-au dus toți la vot?!”. Mirarea lui Ivașcu la ipoteza că i-a trăsnit pe români vreun simț al responsabilității subit în ziua votului e explicabilă printr-un alt obicei de-al lui, altul decît cel al ocolirii rutelor principale: Costel Ivașcu nu votează. Nu votează pe nimeni și nimic din 1990 încoace. „De cînd a căzut Ceaușescu, am fost doar la primele alegeri, alea cu Iliescu. Nu mai vreau, m-am lămurit”, spune Ivașcu.

Atunci, în 1990 a votat că încă mai credea că va veni o schimbare reală. Apoi au venit Mineriadele, au tot picat guverne, au năvălit știrile cu fraude și hoții la nivel înalt, toți i-au promis prin campanii că va fi mai bine, Costel e tot sărac, tot pe taxi lucrează și de aproape 20 de ani are aceeași certitudine: că votul lui oricum nu contează.

„Am mereu sentimentul că oricum jocurile sînt făcute dinainte. Că degeaba mă duc. Și, sincer să fiu, nu ai cu cine vota. Am o oarecare simpatie pentru Antonescu, dar nu cred că face față, pare prea tînăr. Apoi, e Băsescu, care prinde la popor, e de-al nostru, cum ar veni, dar și toate discuțiile astea din jurul lui nu i-au făcut bine. De Geoană nu știu ce să spun. Dar știu că Oprescu nu are nici o șansă. Au crezut ăștia că face o mare brînză, că a fost manager bun la Spitalul Elias. Dar una-i una și alta-i alta…”.

Taxiul lui Costel Ivașcu oprește undeva pe Șoseaua Kisselef. E o dimineață luminoasă și aproape caldă. Peste tot zîmbesc candidații din afișe, Costel Ivașcu spune că va lucra toată ziua, inclusiv la nouă seara, cînd România ar putea avea un nou președinte. Călătoria costă 10 lei, „opiniile sînt gratis”, glumește taximetristul.

Andrei UDIȘTEANU