Despre cel care doarme în pat cu Ceaușescu
Opinia de la centru 7 noiembrie 2011 Niciun comentariu la Despre cel care doarme în pat cu Ceaușescu 1Sînt unii care percep timpul ca pe un fus ce se învîrte doar în bătătura lor. E adevărat, pe vremea lor era altfel, oameni mai cinstiți, în frunte cu el care a lucrat 30 de ani la colectiv. Nu murea de foame, deoarece mereu îi pica cîte ceva în sac la sfîrșit de zi și tot aducea acasă o sticlă cu lapte, o halcă de carne ori un ou.
Lui, cel care încă mai aprinde la morți o lumînare pentru Ceaușescu, pe atunci îi era bine și blesteamă tot prezentul, toți tinerii ăștia nerușinați care fug de munca cîmpului și pe toți conducătorii, care sînt și vor mai fi.
Doar el știe cel mai bine cum a fost și îi condamnă pe cei care hulesc vechiul regim. De bine de rău îți dădea statul de muncă, el a fost harnic, familist și credincios. Nu în Dumnezeu neapărat, la biserică nu mergea. Dar avea putere de muncă și hămălea toată ziua cu mîndrie. Acum totul e vraiște, pensia e mică, mai are un copil care are la rîndul lui copii și îi vine să înjure. Tot mai bine era pe timpul lui Ceaușescu, chiar dacă primeai lumină, faină, unt și program TV cu porția. Azi lumea nu mai știe să trăiască după reguli, cu puțin. „De asta s-au stricat treburile în România, de prea bine. Li s-a năzărit la unii că vor democrație, în special la orășeni și au făcut Revoluție. Rușine să le fie. Dacă mai trăia Ceaușescu și conducea în continuare, țara noastră nu mai avea nicio datorie”.
Unii nu se leapădă nici de tabloul conducătorului, pe care îl țin în casă, eventual lîngă icoana împăiată cu busuioc. Noi, restul, sîntem ratați din naștere. Niște proști. Nu facem nici cît o ceapă degerată în fața lor. Și ce dacă avem facultăți, și ce dacă sîntem la locul nostru și cîștigăm bani cinstiți. Știu ei mai bine cum e cu prezentul.
Tot ei au făcut mai mare brînză la viața lor și au dres. Și îți povestesc despre ei pînă îți vine rău, pînă înțelegi că niciodată nu o să se urce scroafa în răchită. Ei, martirii prezentului în care trăiesc cu ură, nu au ieșit în stradă la Revoluție, nu au mărșăluit cu flori în mînă după moartea dictatorului și nu au plîns morții împușcați în numele libertății. Nu au făcut nimic din toate acestea deoarece le era bine și nu le păsa că altora le era rău. Dar ei nu sunt egoiști, nici nostalgici, ei sunt doar deștepți fără carte, cinstiți fără motiv și condamnați fără judecată. Ei, care au mîncat un mălai de calitate atunci, vor mai multe drepturi acum decît un tînăr care abia și-a întemeiat o familie și trăiește din minimul pe economie. Iar fusul se învîrte în curțile lor pînă intră în pămînt, nu vor să știe cum se perindă lumea și dincolo de poartă. Noroc de răbdarea noastră, a celor care îi mai ascultă. Nu știm însă dacă din respect pentru vîrstă, din frică de ocară ori din milă.
Paula SCÎNTEIANU
Adaugă un comentariu