Dincolo de „Zidul Făgăduinței”

Se întîmplă ca adevărul să în­ca­pă într-un desen animat de 24 de mi­nu­te. Publicul român l-a putut vedea sîmbătă, la secțiunea „Mozaic” a Fes­tivalului Anim’Est 2010, printre bu­căți de hîrtie colorată premiate în toa­tă lumea. Esterhazy* e un iepure pitic, dar de viță nobilă, care pleacă de la Viena la Berlin să-și găsească nevastă. E o misiune mult mai im­por­tantă decît pare: e vorba chiar de su­pra­viețuirea sîngelui albastru, diluat mult în confortul occidental.

Cînd u­nul dintre noii membri ai familiei Esterhazy e atît de mărunt, încît in­tră într-un coș și nu mai poate să se ca­țere afară, e clar că se impune luarea de măsuri. Așezat într-un fotoliu plu­șat, cu monoclu pe nas, bătrînul no­bil Esterhazy îi explică urmașului său că, nu se știe din ce motiv, prin mij­locul Berlinului trece un zid înalt, iar dincolo de el viețuiesc ie­pu­roaice mari și sănătoase. Asta e singura șansă. „Suntem foarte mici. Poa­te că e din cauză că am mîncat multă ciocolată în loc de morcovi”, spune bătrînul.

Printre oameni mari și încrunta­ți, micul Esterhazy caută „Zidul Fă­gă­duinței”, trece însă pe lîngă el fără să-l vadă. În cele din urmă, își gă­seș­te iu­bi­rea vieții în vitrina unui magazin și, ca să ajungă la ea, se lasă băgat du­pă gratiile cuștii ei. Tolănită în paie, Mi­mi nu-i împărtășește deocamdată en­tuziasmul. Oricum, Esterhazy ajun­ge repede în mîinile unui client dispus să plătească puțin pentru un ie­pu­re așa mic. Scapă de acolo și se an­ga­jează ca iepure de Paște, e concediat însă imediat după încheierea se­zo­nului. Cu banii strînși vrea s-o răs­cum­pere pe Mimi, însă în cușca ei e acum un șarpe. A ajuns prea tîrziu.

Abia primit cu drepturi depline în­tr-o familie cu oameni de treabă, Esterhazy află un adevăr sinistru: în meniurile în restaurantelor, carnea de iepure intră la capitolul „De­li­ca­te­se”. Ajuns acasă, capul familiei se uită la știri, unde se vorbește despre manifestațiile din jurul Zidului. Chiar, ce-o fi lumea fără Zid?

Mimi e sigur dincolo de el și Esterhazy e hotărît să facă totul pen­tru a ajunge la ea. Sare din mașina fa­miliei și o ia pe sub gardul de sîr­mă ghimpată. Acolo, între doi pereți înalți, îl așteaptă Paradisul: unul în­gust, dar plin de verdeață. Mimi e în mijloc, sub reflectorul armatei. De la ea află Esterhazy că aici, între Est și Vest, s-au refugiat toți iepurii Ber­linului. Soldații din ambele părți au grijă de ei, le dau morcovi și pîine. Ceva se întîmplă însă: bucățile de zid încep să se prăbușească și nu se știe ce se află dincolo de ele. După ce pra­ful se așază, Estul se arată săl­ba­tic, numai bun de locuit. Pe invitațiile de nuntă, Mimi și Esterhazy scriu că se acceptă daruri. Orice, în afară de ciocolată.

*Esterhazy”, Polonia / Ger­mania, 2009. Regia: Izabela Plucieska

Vlad ODOBESCU