Eroul care luptă cu fiarele contorsionate
Opinia de la centru 26 mai 2010 Niciun comentariu la Eroul care luptă cu fiarele contorsionate 1Mai avea cîteva minute și ieșea din tură, cînd a sunat alarma. S-au echipat cu viteza luminii și au pornit la drum, spre Stroiești, prin hopuri dîmburi, fiindcă drumul era rău. A simțit că e de rău și că nu o să ajungă să doarmă lîngă nevastă în noaptea aceea. Un tren luase dintr-o barieră o mașină și o tîrîise 300 de metri, în jur numai disperare, în total șase morți.
Florin Nistor a pus mîna pe foarfece și rangă și a sărit să scoată din fiarele încontorsionate trupurile oamenilor fără de noroc. „Nu știam cum să scoatem mașina din plugul trenului, iar pe calea ferată erau numai bucăți, nici un om nu mai era întreg. Una dintre femei era și însărcinată”, își amintește bărbatul de 37 de ani. Lui, meseria de „om de fier” i se potrivește ca mănușa, deoarece nimic nu-i mai micșorează sufletul, le-a văzut pe toate.
La descarcerare în Suceava lucrează de 12 ani de zile, iar acum este pe postul de comand echipaj, instruiește oamenii de teren. Acum n-ar mai sta într-un birou nici mort, n-are stare, îi fierbe sîngele dacă nu pune mîna să ajute, dacă nu simte gustul amar al morții. Întîmplarea cu trenul a fost acum doi ani, însă accidentele rutiere îi ies din listă. Nu le mai ține socoteala. Cele mai multe au avut loc în curbele de la Cumpărătura, unde de-o parte și de alta a drumului sînt numai cruci. Zeci de morți, care la fața locului, care la spital, după cum a vrut Dumnezeu. El a dat tot ce-a putut, însă cu fragilitatea corpului omenesc nu e de joacă. Există cazuri în care omul mai trăiește doar dacă îi lași bucata de fier în pîntece ori în plămîni, dacă i-o scoți moare pe loc. „Trebuie transportat la spital așa, tăiem bucata de fier cît mai mică și îi duce mașina SMURD ori cea de la Ambulanță, după situație”, mărturisește Florin. Altădată au scos dintr-o moară de concasare un bătrîn în timp record. Era iarnă.
Are degetele groase, iar verigheta i-a intrat adînc în carne. De cînd se știe stă cu mîna numai de foarfecele despărțitor, pe ranga Huligans și pe bomfaierul electric. Autospeciala e ca o navă extraterestră, dotată pînă în dinți cu scule și frînghii. Are noroc din acest punct de vedere, nu pleacă pe teren cu mîinile în buzunar ca alții, de la alte unități care au încă mașinile de acum 20 de ani. „Sînt care copilăresc și pînă la 30 de ani, însă, odată ajunși aici, nu mai pot. După o lună, două, ți se rup legăturile cu sentimentul de siguranță și confort. Meseria asta te maturizează la foc automat, fără să te întrebe”. Își amintește apoi că în 1995 a terminat Școala Militară de Pompieri „Căpitan Pavel Zăgănescu” din Prahova, iar în 1996 a venit să lucreze în Gura Humorului. Acum mai bine de un deceniu a ajuns la Suceava, unde i se pare că oamenii se sperie în fața morții mai mult decît alții. Un obicei ce li se trage de la predicile din biserici.
Paula SCÎNTEIANU
Adaugă un comentariu