Face stilouri din măslinii lui Iisus

Cînd era mic voia să ajungă „domn”. Mai tîrziu însă a ajuns strun­gar, iar acum spune că e de amîn­do­uă. Rîde cu rumegușul pe mustețe. E îmbrăcat în salopete albastre dar „di­mineață am fost la costum, deoarece am fost invitat într-o emisiune la televiziune, deci eram un domn, iar acum sînt în haine de muncă și lu­crez la strung”, mărturisește Lu­ci­an Poenari. Tînăr, doar 30 de ani, și a ajuns să facă manual stilouri de sute de lei bucata. Manopera nu este to­tul, suceveanul mizează pe material. Es­te cunoscut în toată România meș­te­rul care face stilouri și pixuri unicat, lucrate manual din lemn adus din grădina Ghetsimani. Un pix lucrat de el pleacă de la 50 de lei și poate ajun­ge și la 150 de lei. Stilourile sînt mai scumpe, unul făcut din lemn de tran­dafir indian ajunge la 480 de lei iar un stilou lemn de măslin din grădina lui Iisus ajunge și la 580 de lei.

„Lemnul îl primesc din afară, cel de la copacii noștri este prea moale iar eu folosesc esențele tari. O bucată de lemn de măslin din Ghetsimani cos­tă zece dolari și iese un singur pix. Lemnul este chiar de la copacii cei bătrîni din grădină, după ce aceștia sînt curățați de crengile uscate. În fi­e­care an acestea se vînd la licitație”. Pentru stilouri, acesta folosește și lem­nul de cocobolo sau abanos, care ajun­ge la trei dolari bucata dar și corn de cerb. Are școală, însă nu vrea să se complice cu munca la patroni ori la stat. Îi merge bine așa și speră să-și dezvolte afacerea, chiar de e criză. Și culmea, cererea e mare. „Acesta es­te serviciul meu, doar de asta mă ocup și vreau să închei contracte cu ma­gazinele din oraș să-mi vînd mar­fa și în vitrină. Pe zi petrec cîte patru ore în atelier și reușesc să fac cîte trei pixuri de la cap pînă la coadă. Ideea mi-a venit în timp ce mă jucam cu un pix de plastic și priveam o re­mor­că de lemne”. Dar ca orice „meșter Ma­nole”, are și el o dorință. Să facă sti­louri din cel mai dur lemn din lume.

„Se cheamă Lemnul Sfînt și are o densitate de 1,4, adică dacă îl pui în apă se duce la fund ca un topor. Es­te greu de lucrat, rar și foarte scump, acesta mai are și proprietăți curative pentru artrită”. Și-ar dori și lemnul roz din centrul Africii, provenit de la un copac din care triburile își făceau podoabe. Numai familia condu­că­to­ru­lui aveau voie să poarte podoabe din acest lemn, cine era prins și nu se trăgea din viță nobilă era pedepsit cu moartea. A reușit să vîndă și în Italia și Anglia pixuri, prin co­man­dă. Tot din afară și-a procurat și o parte din aparatură, deoarece în România nu a găsit toate piesele care îi trebuiau. Investiția l-a ajuns pînă în prezent la peste 1500 de euro, bani pe care și-i scoate cu timpul din vînzări. Pînă acum le-a gravat cli­en­ți­lor în lemn, cu laserul, mesaje care mai de care, de la urări de sănătate pînă la „împreună pe veci”.

Paula SCÎNTEIANU