Frati de limba

Cind ajungi in Italia, capeti o frica de romani, orice fel de romani. Esti instruit de acasa sa nu-ti dai in vileag originile chiar din prima, asa ca, daca poti vorbi in engleza oricui te abordeaza, e mai mult decit in regula. "I don’t speak Italian" e cea mai convenabila replica. Baiatul cu clipboard insista, tot in engleza: "Where are you from?", "Romania". "Apai, eu is din Pascani!". Legatura s-a produs, nu ne-am imbratisat, am fi putut, dar n-am indraznit decit sa ne stringem mina. N-a durat mai mult de cinci minute intilnirea noastra, dar mi-a fost de ajuns ca sa aflu ce cauta Razvan acolo, in strada, in afara de a opri trecatorii. Prezenta reducerile la cartile unei librarii, o munca banoasa si cinstita. "Decit sa dau in cap sau sa fur…", am fost amindoi de acord ca facuse alegerea corecta. Era venit de un an la Torino. Muncise prin diverse locuri, era platit mult mai putin, acum cistiga 800 de euro in total, 400 fiind salariul propriu-zis si 400 un fel de prima de rusine pentru ca trebuie sa "se ia" de oameni pe strada. "Eu n-am nici o treaba, nu mi-e rusine" si il cred pe cuvint pe baietasul de 18-19 ani, de care nu m-as fi apropiat nici in ruptul capului daca imi zicea ceva pe strazile Pascaniului. Cu tunsoarea ciudata, doua suvite rebele impletite si ceva vopsea multicolora, nu mi-ar fi inspirat suficienta incredere ca sa nu intetesc pasul. Dar acolo, pe strazile torineze, ne-am imprietenit.

Gianluca face pe chelnerul intr-o localitate de linga oraselul in care sta. Face naveta pina in Torino, unde este student la Psihologie. Nu lasa sa se vada nici o cuta pe fata cind aude ca sint romanca. A avut parte de un examen greu la admiterea in facultate, n-a fost niciodata in Romania, ma avertizeaza ca italiana este foarte grea, daca vreau sa o invat "la singe". Vorbeste o engleza stricata, e mai mult decit politicos.

E ceva mai presus de limba care te aduce aproape. Oriunde te-ai afla in lumea asta, nu te mira cu nimic daca un roman vine spre tine prietenos si-ti spune ce-a mai facut, daca e casatorit sau nu, unde sta, cind a ajuns in acea tara si cu ce scop. Toate astea fara sa te faca sa fii suspicios, ba chiar, drept rasplata, ii intorci sinceritatea, povestind despre periplurile tale, despre rude, despre orice ti se pare ca va apropie. Razvan si Gianluca ar fi devenit cu siguranta prieteni, asta numai daca nu ne-ar fi fost frica unii de altii.

Andreea ARCHIP