Gripa de pe sticlă
Opinia de la centru 1 iunie 2009 Niciun comentariu la Gripa de pe sticlă 1Toți avem gripă porcină și refuz să specific că de fapt este vorba despre virusul numit atît de elegant A/H1N1. A fost nevoie de o singură femeie, „purtatoare a virusului”, care avea în trupul ei o rămășiță de tuse și nițică durere de cap, că am luat-o razna. În primul rînd jurnaliștii. Cum a ajuns femeia la spital, cum au început să se apuce cu mîinile de păr că trebuie să-i dea de urmă familiei „bolnavei”. Cum arată, e roșcată, ba nu, e șatenă, are doi copii de mînă, doi băieți, dacă erau fete? Mașinile au început să ia la rînd familiile de Cristea și Crișan din Capitală (unii știau că o cheamă Cristea, alții Crișan, în funcție de cum le-a vîjîit informația pe la urechi).
Recunosc, am luat și eu la rînd șase scări de bloc, am ajuns la doamna Paula, femeia de la parter, care știe tot ce mișcă, dar de așa grozăvie nu auzise. Nici ambulanțele nu alunecau pe strada cu pricina, așa cum ar fi trebuit în caz de asemenea pericol. Normal că nu, greșisem strada, nimerisem în cartierul greșit. A doua zi am mers în altă parte. Pentru că mașina noastră era flancată și de cea a Antenei 3, a celor de la Adevărul și de băieții de la Antena 1, știam că sîntem pe drumul cel bun. În fața blocului unde locuiau părinții fetei purtătoare de știri, de fapt, erau aruncate mai multe cabluri, scara era flancată cu microfoanele celor de la „Acces direct” care stăteau tolăniți în mașină, așteptînd venirea vreunui om – sursă.
Am intrat în bloc, ajutați de o studentă pe care am reușit s-o speriem. „Aici stă fata cu gripă. Normal, se moare din asta”, a ajutat panica fetei și fotoreporterul. Vecini cu gripa porcină, oamenii din bloc nu știau decît ce-au văzut la televizor, nu s-au lăsat speriați prea tare și au preferat, decît să se încurce prin cablurile televiziunilor, să stea mai mult în casă. Nu-și mai aminteau fata care a copilărit în fața blocului lor, nici de cîtă vreme please peste Ocean, nici nu doreau să afle. În plus, emisiunile TV le satisfăceau curiozitatea mai mult decît dacă s-ar fi uitat pe vizor.
Nici de gripă nu le era frică. Știau și ei prea bine că singura boală care mișuna prin cartier era doar curiozitatea celor cu microfon.
Andreea ARCHIP
Adaugă un comentariu