Ia-ți mireasă, vreme bună!
Opinia de la centru 27 mai 2013 Niciun comentariu la Ia-ți mireasă, vreme bună! 11Dragele mele, niciodată, dar niciodată să nu mergeți cu pantofi cu toc la nunțile de la țară. Mai ales pe vreme de ploaie. Regret că nu mi-am luat la pachet cizme de gumă dimineață și haine mai puțin elegante. Dar mîncarea a fost bună și din această pricină, lumea a fost mulțumită și s-a îngrămădit să facă poze cu mireasa, exact în mijlocul bătăturii, într-o baltă cu noroi. Cei mici mai plonjau și pe burtă, așa că, atunci cînd am ajuns acasă, a trebuit să pun un bebeluș cu tot cu haine în mașina de spălat.
La alte nunți a fost și mai rău. La Vaslui, o vară de pe tată a strîns într-o pungă toate fursecurile de pe masă și le-a pus în poșetă. O altă mireasă din Botoșani a fost furată și ascunsă într-un grajd, printre vaci. A plîns de ciudă și poate că și din cauza mirosului de balegă îmbibat în rochie. Dar cum aș putea să uit de nunta de la Tîrgu Frumos, cînd un grup de invitați, bărbați, beți din fire, s-au oprit la nunta de la parter în loc sa urce la etaj. Mireasa a crezut că sînt din partea nașilor, mirele ca din partea miresei, nașii ca din partea mirilor. Așa că nu i-a întrebat nimeni nimic. La urmă au și închinat. Și la cîte nunți nu am văzut mireasa plîngînd…și nu de fericire. Ba s-a rupt un toc, ba n-au venit toate neamurile, ba a fost plesnită de mire, ba mireasa a fost acuzată de o invitată ca în rochia ei prea decoltată încearcă să-i seducă bărbatul. Numai drame existențiale, de-ți vine să nu mai mergi la nunți niciodată.
Dar cel mai mult îmi place să-i analizez pe cei care cască gura ori care beau prea mult. Și unde să am această răbdare dacă nu la propria nunta. Pentru că am facut nunta la oraș, bunica a avut emoții. A venit să mă întrebe de ce la baie nu au ăștia mîner sau buton, că nu le curge apa la chiuvetă. „Bre, ține mîna dedesubt și apa curge singură. E cu senzori”. „Și dacă stric ceva?”. „N-ai ce!”. Socrul meu s-a chinuit jumătate de oră să-și prindă floarea în piept. Îi căzuse. S-a enervat și a prins-o la pălărie. În timpul unei sîrbe i-au sărit și tălpicii de la pantofi. Și doar i-am spus înainte. „Hai, tată, să-ți cumpăr o pereche de pantofi noi”. „Nu că am. Îs buni, numai trebuie să le pun tălpi”. Și le-a pus bine. Doamnele au dat iama la cascada cu ciocolată și frigărui de fructe, iar bărbații s-au tratat cu multă apă. Pesemne erau toți șoferi. Și mi-a plăcut nunta mea pentru că am putut să-mi analizez invitații în voie. Iar pe tanti Aneta o iubesc. A dansat dansul pinguinului cot la cot cu domnișoarele. Și nu s-a lăsat deloc.
Tot la nunta mea, spre dimineață, s-a furat și mirele.
Paula SCÎNTEIANU
Adaugă un comentariu