Iadul s-a mutat la mina de sulf

Cum treci de Vatra Dornei, dai în Neagra Șarului, o zonă unde su­ce­venii știu să-și pască în tihnă vaci­le și caprele. După o oră de mers cu ma­șina pe un drum forestier, unde trebuie să te ferești din calea buștenilor care cad de pe munte, pe heleștee spe­cial făcute cu ajutorul rîurilor, ajungi în Călimani. Deodată se temină po­ves­tea. Tot ce-am văzut la televizor des­pre frumusețea munților noștri se prăbușește într-o secundă.

Aici nu mai găsești paradisul de mult timp, mai exact de vreo 30 de ani. În vîrful Călimanilor se află ra­na Carpaților, în jur de 300 de hectare de munte sterp, despădurit, săpat cu excavatoarele pînă în măduvă, un hău care parcă miroase a moarte. Aici a fost mina de sulf a României, o co­moa­ră a altor vremuri deschisă în 1980. „Mi­­șunau oamenii ca într-o zi de săr­bă­toa­re, veneau disponibilizați din toa­tă țara. Peste 3.000 de muncitori pe schimb, peste 200 de escavatoare, niș­te mașini care nu se mai găsesc a­cum nicăieri, mari cît un bloc cu 10 etaje. Au săpat în munte pînă în 1990, cînd Guvernul a decis să închidă mina”, povestește Mihai, inginer care a lu­crat pe vremea aceea în munte.

Săpăturile au distrus jumătate din vîrful Călimani. „După Re­vo­lu­ți­e s-a adus o mașină de concasat, au distrus o parte din clădirile unde lo­cu­iau muncitorii, dar n-au avut unde să care atîta gunoi”, adaugă in­gi­ne­rul. Așa că a rămas acolo de mai bine de 20 de ani. Mormane de material scos din munte, prelucrat și lăsat pe marginea craterului, clădiri părăsite, butoaie ruginite și vila lui Cea­u­șes­cu. Da, vila unde venea Tovarășul și de unde supraveghea muncitorii, lo­cul unde oprea pentru vînătoare o dată pe an. Pe sublimul munte încărcat cu zăpadă chiar și în mijlocul iernii, casa lui Ceaușescu nu se dărîmă. Iar oa­menii nu au de gînd să o de­mo­le­ze vreodată. „Ministerul vrea să o păs­treze, este o construcție solidă și cred că va face parte din Patrimoniul Ro­mâ­niei”.

Invit turiștii, iubitorii de frumos să-și aducă sufletul pe Călimani. Să încerce să treacă de paza de la baza muntelui, unde paznicii te întorc din drum, deoarece nu ai acord scris de la Minister să vizitezi Rezervația Na­turală. O rezervație care ar trebui să-ți taie răsuflarea, însă nu-ți arată de­cît un iad păzit cu grijă, să nu apară în poze prin ziare ori pe In­ter­net. Animalele nu mai trăiesc aici de mult, doar o ursoaică cu pui a reușit să-și gă­sească ascunzătoarea prin craterul de la mina de sulf, să se adapteze cum­va la mediu. Mergeți pe vîrful Căli­man, acolo o să găsiți cu siguranță un loc unde să vă spălați de păcate.

Paula SCÎNTEIANU