In sus si-n jos, prin Lleida

Sa vorbesti in termeni de comparatie despre „Zona Alta” (zona inalta) si „Zona Baixa” (zona joasa) in Lleida e ca si cum ti-ai propune sa explicitezi evidenta contrastelor dintre medieval si contemporan, saracie si bogatie, inchidere si deschidere, periculos si sigur, murdar si curat, agitat si linistit.

Comertul cu istorie

Pentru turistul fascinat si studentul ratacit, oraselul universitar catalan si-a asezat istoria pe coline, si-a ascuns tainele si rusinile printre ruine si si-a expus progresele in piete largi, cu sunet de alamuri si constructii metalice. Prapastia dintre trecut si actual o marcheaza riul Segre, care taie vechiul de nou si lasa cele doua lumi sa comunice prin poduri largi cu banci pentru odihna batrinilor si maluri verzi pentru emulatia adolescentilor.

La intersectia dintre Barri Gotic (Cartierul Gotic), reprezentat de constructii de piatra cocotate mindru pe dealuri, si soselele moderne de centura cu benzi multe, se gasesc indicatoarele comertului: banci, magazine, firme, institutii publice si private. Carrer Major si celelalte „strazi comerciale” adapostesc la parterul unor cladiri imbracate cu brizbizuri gotice sau inaltate cu solemnitate romanica, firme luminoase si magazine stridente. Cu alte cuvinte, odata ajuns in centru esti in sufletul comertului lleidatan. Te gasesti la fel de aproape de labirintul strazilor pe care afro-americanii isi injecteza droguri in vene ca si de pustietatea campusului Cappont care seara ramine loc pentru plimbat in lesa ciini pufosi.

Un oras cit o jumatate de ora

Fiind de vreo trei ori mai mica decit Iasul, Lleida poate fi strabatuta de-a curmezisul si in pas de plimbare intr-o jumatate de ora. De aceea ideea de departe este improprie in Lleida. La fel ca si notiunile de graba si de „trafic aglomerat”. Catalanii nu par sa fie niciodata presati de timp, au chipuri nebrazdate de cutele frustrarii sau grijilor si se arata la fel de impacati cu rutina ca si cu zilele de vara cu prea mult soare ca si cu cele de iarna cu ceata groasa.

Sfertul academic de intirziere este reflexul obisnuintei unui peisaj uman format din batrini asortati si adolescenti neglijenti. Lipsa de preocupare este meseria negrilor care strajuiesc castelul Seu Vella. Ei stapinesc prin prezenta lor intreaga Zona Alta si se confunda cu rumoarea noptilor care fumega a marijuana. Agitatia si actualul se gasesc in Zona Baixa unde studenti si elevi intra si ies de la ore, adulti se potrivesc cu seriozitate la birouri. Momentele de freamat comun si general sint apanajul zilelor de „festa”. Atunci tinerii se abandoneza in discoteci, negrii ies din labirintul strazilor antice si cei in virsta se prind in hore catalane, alternind pasi ca dintr-o Ciuleandra romaneasca data cu incetinitorul.

Prapastia dintre sus si jos se inchide insa in fiecare zi doar intre ora doua si ora patru la prinz cind se lasa tacere peste Lleida. Magazinele coboara grilajele grele de fier si odata cu ele pare ca toti oamenii au disparut in spatele storurilor trase peste geamurile apartamentelor. Cei fara casa ramin la adapostul ruinelor, pentru ca, oricum, ceilalti ii confunda cu mediul.

Laura PAULET (Spania)