Iubirea circula cu metroul

De ceva vreme, am inceput sa caut iubirea la metrou. O caut de doua ori pe zi, la ore de virf. Urc dimineata printre sutele de suflete si incep sa ma uit dupa ea. Poate ca e tipul in costum corporatist, care citeste ziarul Capital. Sau muncitorul necalificat, imbatrinit prea devreme de efortul fizic. Sau pustiul de linga mine care coboara la prima. Va zic, sint sute de posibilitati. Chiar daca ii elimini pe cei cu verigheta pe deget sau cu prietena alaturi, tot ramin citiva potentiali candidati la postul de „marea mea iubire”.

Am vazut primul cuplu perfect cind eram la liceu. Un prieten care se stabilise de curind in Bucuresti m-a invitat cu amicii lui la casa de la tara a unuia dintre acestia. M-am trezit la o bucata de noapte si, iesind sa vad cine mai e treaz, i-am vazut pe Rares si pe Iulia facind dragoste. Erau acoperiti in blanuri albe de miel. Ii vedeam doar ei conturul corpului luminat de para focului venita de la soba din spate. Si parul lung.

N-am privit niciodata ceva mai frumos. Poate doar in filme. Cind am revenit in Bucuresti, dupa vreun an, Rares si Iulia nu mai erau impreuna. Se certasera. Ea a plecat prin Mexic; el si-a gasit o noua prietena. Am inteles ca se poate trai si fara dragoste. Intr-o noapte, bunica mi-a marturisit ca ea nu l-a iubit niciodata pe bunicu’. Ea care fusese aleasa de atitea ori regina balului in sat, pe care o rugau baietii plecati in armata sa ii astepte si sa nu se marite! Nici unul nu era destul de bun. Asa a dat-o mama ei dupa bunicu’. „Nu l-am iubit niciodata, dar e omul meu”.

Imaginati-va cum lucreaza toate fortele universului pentru ca doi oameni sa se intilneasca. Din milioanele de kilometri patrati ai pamintului, din miile de ani lumina ai Universului, cei doi se opresc din zborul propriu in momentul in care se gasesc unul pe altul. E de ajuns ca parintii lui sa nu-si mai doresca un copil… sau ca ea sa se fi nascut la celalalt capat al globului sau cu doar o suta de ani inaintea lui. Nici nu-i de mirare ca, in economia Universului¸ ici colo unele suflete sint sacrificate. Asa ca, pentru a da o mina de ajutor Universului, aflati ca eu caut in fecare zi iubirea la metrou. De doua ori, la ore de virf.

Alina Baisan