Kenya în pas de dans
Opinia de la centru 1 februarie 2010 Niciun comentariu la Kenya în pas de dans 2În două ore am ajuns din Norvegia în Africa fără avion. Erasmușii care nu au pornit la început de weekend spre Rokken, clubul studenților din Volda, au luat drumul ținuturilor mai calde. Vineri seara, prin nameți înalțati deasupra capetelor noastre, mergeam la clubul de Dansuri Africane. Chit că oriunde îți aruncai privirea dădeai numai de munți acoperiți cu zăpada și apa fiordului, ne-am lăsat călăuziți de instructori spre o lume aridă.
Însă, Allan și Lizzet sînt și ei doar studenți veniți pentru un an în Volda. Au început prin a ne mărturisi că nu sînt profesori de dans, ci doar doi kenyeni cărora le e dor de casă. Ei continuă proiectul început anul trecut de colegii lor. Clubul înființat de ei poartă numele de „WanaVolda”. Un fel de a spune în swahili „copiii Voldei”. Allan ne-a explicat: sîntem egali, dar în Africa bărbații încă sînt „mai egali” decît femeile. De aceea „bărbații domină. Își aruncă pieptul înainte cu fiecare ocazie, în timp ce femeile își unduiesc șoldurile cît mai atrăgător.” Așa s-ar rezuma pașii învățați la primul curs.
Clemence, una din fetele din Franța, și Alise din Lituania erau pregătite de un dans haotic și exersau pline de avînt. Un sfert de oră mai tîrziu și-au dat seama că dansul african nu are nimic de-a face cu mișcările închipuite de ele.
Pandoria, la cîțiva metri de casă
Așezați într-un cerc, am închis ochii și ne-am lăsat pătrunși de ritmurile kenyene în timp ce pășeam ușor în sensul acelor de ceasornic. Cîteva chicoteli. Într-un colț cineva a remarcat asemănarea cu scenele din Avatar. După cîteva secunde pașii deja au căpătat ritmul muzicii. Au urmat mișcările de bază, un soi de încălzire la orele de sport: cîteva genuflexiuni, un „pod” făcut pe jumătate plus mersul ghemuit. Pentru cine nu se tăvălea de rîs pe podeaua sălii de sport au mai rămas de făcut și cîteva sărituri de broască.
Distracția a început către ultima jumătate de oră, cînd toate mișcările s-au îmbinat într-un dans cu ritmuri mai greu de urmat și decît pașii rapizi ai „Zorbei” grecești. Un pas înainte, unul la stînga, unul înapoi, aplecat pe spate și repede două genuflexiuni. Au făcut față doar cei doi baieți care s-au încumetat să se înscrie. Fetele s-au mulțumit să o urmărească pe Lizzet, să îi imite unduirile timide ale șoldurilor și să asculte povești despre Kenya. Sub auspicii africane granițele dintre erasmuși se pierd pașnic printre picioare împleticite și hohote de rîs. Însă data viitoare învățăm să batem în stil african (la tobe).
Delia TOMEI (Norvegia)
Adaugă un comentariu