Kosovo de Tartaresti

Batrinul Nicolae a cunoscut multi sirbi. Intr-un fel, e si normal: ar fi fost pacat ca un fost muncitor in constructii sa nu fi cunoscut multa lume pe vremea cind lucra. "La cit am batut eu tara asta… Am lucrat cu toate natiile", zice omul. Acum, Nicolae s-a pensionat si imparte titlul de simplu satean cu ceilalti locuitori din Tartasesti, judetul Dimbovita. Pare un om senin, cuminte, dar nu se poate abtine sa nu se bage repede in vorba – obicei suparator care s-a prins de el pe vremea cind calatorea mult cu trenul.

Asadar, Nicolae a cunoscut multi sirbi. Si-i pare al dracului de rau de ce-au patit acum in Kosovo. "Ce-au avut acolo, numai ei stiu", spune sucarit omul.

Daca-ar putea, ar merge sa le dea o mina de ajutor prietenilor lui sirbi. Dar nu poate, ca, pina la urma, "nu e treaba noastra". L-a suparat si Basescu ca a zis in numele lui ca nu recunoaste independenta noului stat, l-a suparat si UDMR-ul ca a luat partea albanezilor. El ar inclina mai degraba sa lase bolii politica externa si zice sa ne preocupam inainte de bubele noastre. "Aici sunt oameni care mor de foame si ei se gindesc doar la Kosovo pe la televizor. Dar sa stiti ca eu am cunoscut sirbi si stiu ca erau foarte legati de ai lor. Acolo o sa iasa macel", spune barbatul.

Uneori, Nicolae mai iese in poarta, impreuna cu femeia lui, Paulina. El are 72 de ani, ea numai 50. Traiesc impreuna de douazeci de ani, dar parca nu au avut nicicind inima sa se ia cu acte in regula. Zic ca ar fi de inteles: ea mereu acasa, el mai mereu pe drumuri. In fine, cind iese Nicolae in poarta ar vrea sa se opreasca vreun trecator linga el citeva clipe, cit sa discute ce a vazut si el pe la stiri. Dar zice ca in "Poiana lui Iocan" din Tartasesti nu se vorbeste decit de pretul porumbului si intrebarea cea mai arzatoare zilele acestea e "Cind vine primavara?"

Andrei Udisteanu