Lumea, așa cum n-a fost

Erau vremuri în care omenirea în­că promitea mult: se inventaseră mul­te chestii folositoare, precum și ci­­nematograful sau fotografia. Prin­și în vîltoarea evoluției, cetățenii lu­mii aveau tot dreptul să spere că nu vor ajun­ge să se uite seară de seară la Mircea Badea și la X Factor, dar ui­te că n-a fost să fie.

E interesant să răs­foim puțin predicțiile ui­ta­te prin ser­tarele secolului trecut.

În decembrie 1900, John El­fre­th Watkins Jr. strîngea în revista „The Ladies Journal” 29 de pre­dic­ții pentru următoarea sută de ani. Pe lîn­gă mîn­carea de tip fast-food și te­le­fonia mo­bilă, Watkins anunța dis­­pa­riția in­­sectelor care-i fac omului via­ța a­ma­ră. Dar și a cailor, care în­ce­puseră de­ja să fie înlocuiți de ma­și­ni. „Nu vor mai fi țînțari sau muș­te. Perdelele pen­tru insecte nu vor mai fi necesare, că­ci toate insectele dă­u­nă­toare vor fi ex­terminate. (…) Eli­mi­narea cailor și a grajdurilor va re­du­ce numărul mu­ș­te­lor”, susținea el.

În același articol se vorbea des­pre o reformă a alfabetului: „Nu vor mai exista literele C, X și Q în alfabet. Vor fi abandonate, fiindcă nu vor mai avea întrebuințare”. Anunța to­todată in­tro­­ducerea unui sistem automat care să-i aducă omului aca­să toate cele trebu­i­ncioase: „Ma­ga­zi­nele vor livra cli­en­­ților marfa cum­­părată prin interme­diul unor tu­bu­ri. Aceste tuburi vor înlocui că­ru­ci­oarele de cumpărături și to­todată vor ajuta la transmiterea s­cri­­sorilor pe distanțe considerabile, poa­te pe sute de kilometri”. Mai întîi, spu­nea Watkins, tuburi aveau să u­neas­că lo­cuințele celor înstăriți, apoi se vor ex­tinde. La acea vreme, nu prinsese con­­tur „isteria cumpărăturilor”.

La începutul anilor ’70, epoca hi­­ppie lăsa moștenire lumii gîndirea eco. Pentru a-i responsabiliza pe oa­­meni, ecologiștii apelau – ca și acum – la imagini apocaliptice. Așa se fa­ce că în ianuarie 1970, revista „Li­fe” își a­vertiza cititorii că „în ze­ce ani, lo­cu­itorii orașelor vor purta măș­ti de ga­ze pentru a supraviețui ae­rului po­luat. Pînă în 1985, polua­rea va re­duce la jumătate lumina so­la­ră care aju­nge la Pămînt”.

La polul opus, fenomene care în­­cepeau să-și arate colții erau a­run­ca­­­te printre fleacuri. „Acest virus e ca o pisicuță”, spunea în 1988 dr. Pe­ter Duesberg, profesor de biologie mo­­leculară la Universitatea Ber­ke­ley, cu referire la HIV. Preșe­din­te­­le IBM, Thomas Watson, sus­ți­ne­a în 1943 că „există o piață mon­di­­ală pentru cinci computere”. În 19­16, Charlie Chaplin apăruse de­ja în filme, dar afirma că „cinema­to­gra­­ful este fad, e dramaturgie la con­­­servă. Publicul vrea să vadă oa­me­­ni în carne și oase, pe scenă”. S-a întîmplat să avem ceva mai mult de cinci com­putere. Le-am folosit – ci­ne-ar fi crezut? – pentru a vedea cît mai pu­ți­ni oameni în carne și oase.

Vlad ODOBESCU