Moș Nicolae dă cadouri cu dreapta

Chiar dacă peste București s-a aș­ternut o cerneală gri de mohorîre, din cer curg ploile adunate parcă de pes­te tot anul și străzile sfîrîie sub roțile ma­șinilor, semn că toamna nu vrea să ple­ce încă, toată lumea a înnebunit a Cră­ciun. În supermarketuri, bunicii și pă­rinții își numără banii pe care îi au pen­tru cadouri, stînd la cozi, iar fetița șe­fei mele, elevă în clasa a VI-a suspi­nă că a aflat de la o colegă că știm-noi-ci­ne nu există.

Eu ascult din cînd în cînd colinde și parcă îmi vine să țopăi cînd văd luminițele de sărbătoare pe străzi.

Moș Nicolae a fost dezbrăcat de haina sfîntă și tăvălit prin rafturile hi­permarketurilor și magazinelor lucitoare cu beteală și globulețe, a de­ve­nit, asemeni lui Moș Crăciun, un omu­leț numai bun de pus pe sticlele de Co­ca Cola. Că ne înghite consumerismul de vii, nu mai e nici o îndoială.

În inima capitalei, la Biserica „Sfîn­tul Gheorghe Nou”, dorm moaș­tele Sfîntului Nicolae, cel din Biblie, nu din Carrefour. Într-o car­casă sub formă de mînă este așezată mîna dreaptă a Moșului, lăsînd să se vadă cîteva oase maronii, atinse de vre­me. Și atunci, le dau dreptate pă­rin­ților că preferă să le spună că Sfîntul Nicolae aduce mașinuțe și păpuși și nu-i duc la biserică să-i vadă rămă­și­țele.

Și cît de înfiorător o fi pentru un țînc deja tulburat de desene animate cu bătăi să afle că legenda spune că însuși Mihai Viteazul ar fi purtat mîna Sfîntului, în dreptul inimii, în lupta de la Călugăreni. Preoții ar fi poate bucuroși să le povestească des­­pre faptul că mai multe bucățele din Moș Nicolae s-au plimbat prin bise­rici din toată țara, că rămășițe din alți sfinți au fost furate și nu s-a mai știut de ele, că majoritatea credincio­șilor, atunci cînd se închinau la moaș­te, cînd nu erau acoperite, nu se sfiau să ciupească din acestea, ca bu­cățica de carne moartă să le aducă să­nătate și să-i călăuzescă.

Prin urmare, nu mă miră de ce a fost mai ușor pentru majoritatea pă­rin­ților să-i poarte pe copii prin universul artificial din malluri decît pen­tru o experiență înfiorător de reală, la biserică. Propun ca pedeapsă pentru prichindeii care au fost obraznici o raită pînă la biserică, în loc de nu­ielușă.

Andreea ARCHIP