Motocicliștii din Herăstrău, senzație majoră cu 20 la oră

Bulevardul e aproape blocat. De pe trotuar, la pas poți bate fără prea mult e­­fort un Ferrari. Ori­cum n-are pe unde să meargă cu mai mult de cinci km la oră. Prin marea de mașini, se aud pîrîituri puterni­ce de motoare. Cinci călăreți cu căști colo­ra­te taie co­loa­ne­le de mașini spre Ar­cul de Triumf. În fața parcului He­răs­trău, parcat­e una du­pă alta, sînt pes­te 60 de motociclete. Cam o dată pe lu­nă, cum dă colțul ierbii și dispare ză­pa­da de pe șosele mo­to­cicliștii din Bu­­curești, motocicliștii își dau întîlnire aici la intrare. Su­zu­ki, Yamaha, Har­ley, motorscutere, oa­meni de toa­te vîrstele, îndrăgostiți de caii pute­re, vin să discute despre pasiunea pentru două roți.

Mihai Gheban are 24 de ani, lu­crează la o firmă de distribuție a me­di­camentelor și a urcat pe șaua mo­to­cicletei pe la 14 ani. „Era a unui unchi. Tocmai se întorsese din Germania și venise în vizită la noi cu o superbita­te de Yamaha, roșie ca focul. Tot weekendul cît a stat la noi, numai n-am dormit pe motocicleta lui”, spune tî­nă­rul care i-a bătut apoi la cap pe pă­rinții săi vreo doi ani, pînă cînd i-au cum­părat o motocicletă mică, pentru copii.

Buget pentru distracții și bucurii

Prima motocicletă adevărată și-a cumpărat-o la 18 ani. „Am muncit o va­ră întreagă la cules cireșe, apoi cî­te­­va luni ca ospătar și cu ce mi-au dat și ai mei, mi-am luat o Yamaha”, își amintește Mihai. De atunci a schim­bat patru motociclete, iar acum a ajuns la o Suzuki, albă cu roșu. Le schim­bă cam o dată la doi ani. „Din cauza mul­tor puști teribiliști care merg în șlapi cu 180 la oră prin hîrtoapele din București, oamenii au început să ne ba­ge în aceeași oală. Nu le caut pe ce­­le puternice pentru că nici nu prea ai unde să mergi pe străzile de la noi. Am un depozit de «distracții și bucurii» pe care îl alimentez în fiecare lună cu un procent din salariu. Cam prin pri­mă­vară, în fiecare an îmi caut mo­to­ciletă, dacă găsesc ceva atractiv îmi iau”.

La fiecare sfîrșit de săptămînă, Mi­­hai și gașca lui motocicliști, vreo ze­ce motoare, merg la distracții. „La mun­­te sau la mare, la cort, bine­în­țe­les. Luăm și prieteni care nu au mo­to­ciclete, încap în spate, în plus, trebuie să meargă și cineva care să care toate lucrurile”, spune rîzînd tînărul motociclist.

Milițienii cu BMW-uri

Din cei 60 de ani pe care îi are, Mircea Vasilache a trăit 40 pe mo­toa­re. „Nor­mal, prima a fost o Mo­bra, că nu puteai să-i iei altceva. Din vreo 30 de motociclete, cîte erau în Bu­cu­rești pe vremea mea, doar două erau BMW și alea ale unor milițieini, lu­a­te cu intervenții”, povestește mo­to­ciclistul. Acum și-a îndeplinit un vis, are și el un BMW, „chiar mai bun decît al milițienilor”. Cu cel mai mult a mers cu 190, pe o autostradă din Ger­mania. „Cînd văd pe la știri toți puș­tii aștia care se prăpădesc cu mo­to­cicleta prin copaci, mă îngrozesc. Cu mo­torul ai senzații tari și cu 20 la o­ră, de asta mi-a plăcut mai mult de­cît mașina”, crede Mircea. Acasă are și ma­șină, dată de la serviciu. „Sînt di­re­ctor la o multinațională și e un pic mai greu să merg la costum pe motocicletă, deci e mai mult o obligație, alt­­fel tot pe două roți îmi place cel mai mult. Dar rămîne un hobby cum e pen­tru unii berea, după program și în week­end”, explică directorul motociclist.

Ionuț FANTAZIU