„Mulțumesc” pentru normalitate

Am dat zilele trecute peste o postare pe Facebook făcută de un scriitor care povestea pățaniile unui prieten ce călătorise în Japonia. Prietenul respectiv se arătase extrem de surprins că, deși japonezii nu beneficiază de coșuri de gunoi stradale, nu găsești nici măcar un muc de țigară pe nicăieri. Că vezi, Doamne, japonezii își pun gunoiaele în pungulițele pe care le au tot timpul prin buzunare, pungulițe pe care apoi le pun înapoi în buzunare. Interesant? Dezbat aspectul acesta un paragraf mai jos, răbdare. Revenind la postarea scriitorului despre prietenul său, șocul aparent l-a încasat într-un tren, cînd, pentru a-i atrage atenția că s-a urcat în trenul greșit, controloarea i-a vorbit după ce a îngenunchiat în fața lui și i-a înmînat biletul întins la control cu ambele mîini. Nu cunosc obiceiurile japonezilor decît din filme, dar nu înțeleg cum poți călători într-o țară atît de îndepărtată fără un minimum de documentare. Adică măcar de curiozitate, google it!

Japonezii nu se bucură de beneficiile coșurilor de gunoi atîrnate din loc în loc, dar nici nu au gunoaie împrăștiate pe nicăieri. Noi, în schimb, ne minunăm de aceste cutii de parcă nu s-a mai inventat nimic notabil de la ele încoace, doar că peste tot ne împiedicăm de tot felul de resturi. Păi, de ce este șocant ce se întîmplă la ei și nu ceea ce se întîmplă la noi?

Și acum urmează pățaniile mele în legătură cu resturile și gunoiaele. De vreo cîțiva ani, cînd e de călătorit, că e în țară sau în străinătate, închiriez un apartament, și asta pentru că e mai mare, are bucătărie, balcon sau terasă. Să fie aproape „ca acasă”. La fiecare final de sejur vine sms-ul de mulțumire pentru că am lăsat „atît de curat”. Șocant pentru cei de la care închiriez este faptul că chiuveta nu rămîne plină de vase murdare, covertura este întinsă pe pat și gunoiul este dus. Este mai mult o formă de respect față de tine însuți, cred eu. Cum să nu ții extrem de mult la puțina intimitate ce ți-a mai rămas: proprietarul chiar nu trebuie să știe ce ai mîncat, cît și ce ai băut sau cîte țigări ai fumat. Corect? Așa credeam și eu pînă cînd a venit primul sms. Am zis că e doar politicos. La al doilea, m-am amuzat. De la al treilea încoace, mă tot întristez. Cu greu îmi imaginez cum pot arăta acele apartamente după sejururile altora, dacă, după al meu, pentru simplu fapt că spăl vasele și duc gunoiul, primesc aprecieri și mulțumiri.

Așa că la multele mele nedumeriri mai mult sau mai puțin existențiale, mai adaug una: Nouă de ce nu ne este jenă să ne lăsăm resturile în văzul altora?

Text de Nicoleta NĂSTASE, Senior editor Opinia studențească