O groaza

Ultima tema din Dilema – "Frica, teama, fobie" – m-a facut sa imi revizuiesc fobiile. Am constatat cu dezamagire ca si restul oamenilor, de la cei mai inteligenti la cei mai slabi, se tem, in principal, de aceleasi lucruri: moarte, boala, umilinta. Paradoxul e ca, in acest moment, cel mai mult ma tem de mediocritate.

In copilarie, in mod clar, cel mai frica imi era de sfirsitul lumii, care avea sa se petreaca in urma unui cutremur total, iar pe un norisor aveau sa se salveze citiva oameni foarte credinciosi. In mod ciudat, printre ei se afla si Ion Iliescu, nu neaparat pentru ca era un bun crestin, ci fiindca era presedintele tarii, asa ca lucrurile pareau cit se poate de logice. Pe locul doi venea frica de soda caustica. Motivul era acela ca, de cite ori ne proiectau desene animate la gradinita, inaintea lor ne obligau sa ne uitam la niste documentare sinistre cu copii care bausera soda caustica si aveau gura si stomacul arse. Imi mai era teama de termometre. Mi se spusese ca daca spargi un termometru, mercurul din el se transforma in bilute care sar dupa tine si isi gauresc burta! In clasa intii cel mai frica imi era de litera "i" si de scaparea ei la dictare. O vreme mi-a fost frica de vacile care impung si de mamaia care ma astepta cu ghioaga in drum cind veneam tirziu de la discoteca.

Mi-era frica de profa de mate, madam Lefter, care putea oricind sa ma umileasca trecindu-ma la tabla. Mi-era frica de controlorii din autobuze, atunci cind urcam fara bilet. Cind ramineam singura acasa, aveam o spaima, anume ca cineva ar fi putut intra in casa pe balcon. Cum auzeam cel mai mic zgomot in balcon, imi opream rasuflarea si bataile inimii. Au venit apoi frica de avion, de ploile cu grindina, de fulgere. Pentru toate fricile mele marunte s-a inventat intre timp un remediu. Pentru tabla inmultirii un calculator, pentru literele lipsa un "spelling and grammar", pentru moarte asigurarea de viata, care, va spun drept, mi se pare cea mai absurda inventie a capitalismului. Mi-e frica sa nu ramin un nimeni, acolo in ciorba, ca n-o sa pot avea copii, ca o sa imi doresc sa ma marit si eu ca toate celelalte, ca n-o sa-mi mai placa de prietenii mei, ca la un moment dat n-o sa-mi mai fie frica nici de moarte.

Alina Baisan