O zi în parc cu Joy

Ieri am fost în parc cu Joy. Dintotdeauna am urît parcurile urbane, le-am văzut mereu ca pe reconstrucții artificiale ale realității. Un fel de second life în care oamenii pășesc corect pe trotuar, din punctul A în punctul B, adică de la intrare pînă la ieșire.

Aleea pietonală din parc, ticsită de concitadini programați pentru gura de aer. Ce oroare! Iarba din parc e pusă cu mîna de angajați ai primăriei de sector, rațele alea care plutesc pe apa jegoasă sînt scoase dintr-o plasă în zorii fiecărei zile și zburătăcite în tablou, copacii? Copacii au rădăcini din beton și frunze din hîrtie colorată, păsările sînt de fapt dresate să treacă pe deasupra iar noaptea sînt atrase de un magnet într-o turbincă denumită „elementele vii zburătoare din parcul x”, cît despre peștii din apă, să fim serioși, sînt rezultate greșite de laborator.

Dar trebuia s-o scoatem în parc pe Joy. Stăpînii ei plecaseră din localitate și a rămas pentru o zi în grija noastră. Joy este o cățelușă recuperată de pe stradă, care acum are lesă și păpică în recipient special, este neagră cu două smocuri albe: unul pe bot și altul în vîrful cozii.

Este timidă și foarte educată și te escrochează sentimental mai ceva ca un bătrîn părăsit de familie. Trebuie doar să ridice rugător – dar demn – ochii în sus. Pe Joy nu poți să te superi că te trezește sîmbătă la 8 dimineața, ba chiar se întîmplă să simți o bucurie neexplicată, pe care nu poți s-o compari nici cu ziua de salariu și nici cu gîndul că ai putea să ajungi la mare de 1 mai.

Era o zi ce nu promitea nimic mai mult decît o plimbare într-un parc de sector dar m-am trezit că abia așteptam să ajung acolo. Și uite așa am ajuns să intermediez un dialog între rațe și cîine, m-am așezat chiar pe iarbă și nu mi se mai părea că e lipită cu scotch, ne-am uitat împreună la peștișorii din apă și parcă nu erau atît de ratați ca specie. Am văzut chiar și o broască țestoasă, deși parcă asta e prea de tot. Regia, da-ți-o dracului, e groasă!

Vă întrebați probabil care e faza, de ce trebuie să citiți acest breaking news despre o zi în sectorul 3 al Bucureștiului. Vestea bună e că nu trebuie! Pentru că veți fi aflat deja clișeul acela cu lucrurile mici care te fac fericit. E ca atunci cînd n-ai bani să-ți faci ziua la restaurant dar te trezești dimineața cu un trandafir înrourat pe pernă.

Roxana LUPU