Oamenii nunților

Parfumuri dulci, tari, culori deschise, voaluri peste voaluri, urme de cremă de pantofi sau cravate prea late și prea lungi. Oameni veseli, bărbați care încă-și caută locul printre cutele cămășilor și pantalonilor la dungă și doamne care ne aduc aminte că mai există părul permanent. Fie c-am lucrat ca ospătar, în timpul vacanțelor de vară, fie că am fost invitat la ele. Nunțile noastre m-au fascinant dintotdeauna.

Ce diferă la ele? Valsul mirilor, vinul servit și florile de pe masă. În rest, întîlnești aceleași tipuri de rude, prieteni din copilărie, ospătari corpolenți, care își strîng sufletul sub curelușa papionului și dj care fac mixuri cu Ciuleandra. Nu mă plîng de asta, din contra, la fiecare nuntă la care merg abia aștept să găsesc acea mătușă vigilentă care încearcă să fie atentă la respectarea acelor tradiții bizare și puțin păgîne; de la ruptul colacului deasupra capului (operațiune care are anumiți pași preciși), pînă la cum trebuie să intre mireasa în local.

Prezent la fiecare eveniment este și acel unchi mereu cu prea multe pahare de vin băute. E cel de la care auzi primul chiuit (și ultimul), e cel care vrea o anumită melodie populară și căruia nu-i teamă să danseze și pe Prodigy sau Smiley. Alături, îi stau acei foști colegi de liceu de-ai mirelui sau miresei, care nu pot dansa decît toți șapte deodată, iar la fiecare piesă de acum zece ani, îi auzi „Băăăăi, o mai ții minte?”, „ce-am dansat pe ea la Balul Bobocilor din toamna…”; tot ei sînt și cei care se aruncă la frumoasa tradiție de furat mireasa. Avem grupul fetelor cu rochii lungi, pantofi cu tocuri înalte și cocuri tari ca piatra, care, după 2 ore, renunță la chingile impuse de această societate și încep să danseze desculț, ca ielele.

Cu trecerea timpului, golirea paha­relor și terminarea lungilor feluri de mîncare servite, pe ring nu vezi decît acele trei-patru cupluri de îndrăgostiți, de 40 de ani, care-și arată mișcările de dans pe baladele și valsurile serii; ei sînt cei pentru care timpul are altă va­loare, care reușesc să se izoleze de toți ceilalți oameni prezenți la nuntă, pentru că ei n-au ochi decît unul pentru celă­lalt. Nu știi ale cui rude sau vecini sînt, dar rolul lor este să le arate mirilor că dragostea durează mai mult de șapte ani.

Însă plăcerea unei astfel de seri constă în urmărirea mirilor. Lăsînd sarcasmul deoparte, puține sînt momentele în care mai vezi o fericire atît de puternică și plină de speranță; după zile nedormite, stomacuri umplute doar cu înghițituri de șampanie și mult stres, ei reușesc să-și păstreze acea aură de bucurie. Iar pentru ei, merită să mergi la nunți.

Text de George GURESCU, jurnalist freelancer și Senior Editor Opinia Studențească.