Pirotehnistul care-și numară zilele în grenade

De fiecare dată, în locul de detonare rămîne un crater uriaș, iar pămîntul sare ca la o erupție vulcanică. Nu s-a temut niciodată de moarte, iar meseria lui depinde mai mult de profesionalism decît de norocul chior. Pentilescu este de zece ani pirotehnist și a dezamorsat zeci de mii de bombe și grenade din cele două Războaie Mondiale, printre care și una de 45 de kilograme, la începutul carierei.

Era o bombă de aviație din ultimul război, găsită în rădăcina unui copac pe marginea unei alibi de rîu. Atunci a avut emoții și a simțit că-i tremură mîna, însă s-a descurcat și de atunci nu mai are teama în suflet.

Aceea a fost încercarea de moarte, poate cea mai mare. „Sîntem doi oameni cînd mergem în misiuni, nu mai mulți, pentru a micșora numărul de victime în caz de explozie. Eu am doi copii mici acasă însă nu aș lăsa meseria asta pentru alta mai sigură. Asta am vrut să fac și-mi place, stau mai des cu mîna pe bombe și grenade decît pe telecomandă, nu am altă opțiune”, povestește locotenentul. Ajunge să dezasaneze pe lună pînă la 1000 de proiectile și muniție de război, deoarece zona Bucovinei este bogată în astfel de amintiri.

Cel mai greu de dezasanat sînt bombele mari care în caz de explozie pot șterge de pe hartă cîte un sat întreg. Grenadele sînt cele mai puțin periculooase, atît timp cît nu le ții în mînă, însă mai toate pe care le-a găsit el au fost în plină stare de funcționare. „Îmi amintesc că acum doi ani a murit un om undeva în Marginea. A găsit o bombă și a încercat să o taie la polizor în două, voia să-și facă troacă la porci. A mai făcut lucrul acesta și înainte, deoarece mai avea prin curte și altele, tăiate mai demult. A explodat și a rămas fără mîini, iar o bucată din proiectil l-a decapitat”, povestește cu groază bărbatul ducînd degetul arătător în dreptul gîtului.

Tragedia ar fi fost mai mare, deoarece chiar cu un minut înainte nepoțelul de cinci ani era în spatele lui. Îl chemase mama să mănînce. Într-un alt sat, doi copii au încercat să spargă gheața cu un astfel de proiectil, ca să poată pescui. Au ajuns în spital și au avut nevoie de o lună de internare. Abia atunci unchiul lui și-a adus aminte că are și el prin șură o bombă de 5 kilograme și că vrea să scape de ea. Atunci a anunțat pirotehniștii.

Voia să-și ridice casa pe un munte de grenade

Anul acesta, Pentilescu face 41 de ani iar în biroul lui are o adevărată colecție de bombe. Unele sînt tăiate în așa fel încît să se vadă cîte straturi au și ce conțin în interior. Material didactic pentru neinițiați. Lucrează de un deceniu la Inspectoratul Situațiilor de Urgențe din Suceava și s-a întîlnit cu moartea de mii sute de ori. Pentru el o misiune ușoară este să găsească gloanțe, grenade defensive. Anul acesta însă a avut ocazia să descopere un adevărat depozit de astfel de muniție.

„Își făcea ca să un sucevean și cînd a dat cu escavatorul a găsit în pămînt sute de grenade. Le scotea afară ca pe mere. Am cărat atunci trei mașini cu remorcile pline de gloanțe și grenade de mînă. A fost ceva mai deosebit”, continuă bărbatul.

Are un singur coleg care tot de zece ani își împarte viața pe muchie de cuțit cu el. Anton este colonel, iar pentru reușita misiunilor ei trebuie să aibă încredere oarbă unul în altul. Vorbesc din priviri și transpiră și simultan la dezasanările controlate care au loc în pustietăți. Dacă unul greșește mor amîndoi iar viața e prea scurtă pentru ei ca să o piardă prea repede. Nici unul, nici altul însă nu se văd stingînd incendii ori mergînd la descarcerări. Războiul pentru ei încă nu s-a terminat iar ei încă mai pot pieri din cauza lui în orice clipă. Istoria are pentru ei un final la care se strigă „bis”.

Paula SCÎNTEIANU