Povești din scara blocului
Opinia de la centru 5 iunie 2013 Niciun comentariu la Povești din scara blocului 62„Acum nu au mai rămas decît doi securiști în blocurile astea”, spune bătrînul, uitându-se la casele și blocurile de lîngă el. Ceilalți fie au murit, fie au plecat, după ce a început marea și lunga retrocedare din anii ‘90. Sîntem pe Intrarea Armașului, un fundac plin de clădiri vechi, dar îngrijite, care începe de pe General Eremia Grigorescu, în zona Piața Romană. Între bulevardele zgomotoase, sex shop-urile stradale și autostrăzile suspendate ale lui Oprescu, dai peste o astfel o cochetărie istorică, unde singurele țipete pe care le auzi sînt ale păsărilor din copacii bătrîni.
„Aici, unde-i Ambasada Japoniei, a stat Octavian Goga. Știți cum e înăuntru? Numai marmură peste tot. În stînga a stat Duca, cel de-a fost asasinat la gara din Sinaia”, spune bătrînul, în timp ce se ține de bicicleta mea. Știe povestea fiecărei case și a fiecărui proprietar; de la Goga, trece la Tătărăscu, apoi la profesorul universitar de la Sorbona care stă în una dintre vile, iar între un detaliu despre marmura sau lămpile Art Nouveau, își strecoară propria lui poveste de viață.
„Hai mai aproape”, îmi spune bătrînul, și mă prinde de braț, arătîndu-mi alte două blocuri gri, acolo a stat un cunoscut general de armată, iar lîngă, locuia Sînziana Pop, de la Formula As. Stă în această zonă din anii ‘50, cînd s-a mutat împreună cu prima lui soție. „Mi-au plăcut lucrurile frumoase”, mărturisește bătrînul, iar „cînd veneam acasă, după ce stăteam cu acei nătîngi, tonți de la muncă toată ziua, mă așezam în fotoliu, îmi făceam o cafea, mă uitam la tablouri, ascultam Mozart și, uite așa, treceam peste zi”. Lucruri frumoase. E foarte important să te înconjori de ele, să ți le cumperi și să te bucuri. „Dai un ban, însă, uite, mi-am luat un covor, care m-a ținut 40 de ani”, își argumentează, într-un fel, motto-ul după care s-a ghidat de-a lungul vieții.
Îmbrăcat în pantaloni de trening gri, cu o cămașă de un verde spălăcit, nu îl poți scoate din clișeul pensionarilor obișnuiți. Dar el nu se plînge de politică și pensie, el se plînge de teatrul slab, de cărțile prea proaste sau de mobilierul făcut la comandă. „Citiți cărți frumoase, citiți literatură franceză, pe ascultați muzică bună și cumpărați-vă lucruri de preț”, mă sfătuiește bătrînul.
Sînt din ce în ce mai puțini acei oameni care se potrivesc locului în care stau. Astăzi, viața la bloc se oprește în fața ușii lucioase din metal a apartamentului, iar vecinii se întîlnesc doar în lift. Din fericire, acest bătrîn e printre acei puțini oameni, care știu că, timp de mai mult de 60 de ani, au făcut parte dintr-o comunitate și nu le frică s-o descrie și unor străini care ajung accidental pe acolo.
„Să fiți sănătoși și să trăiți frumos”, îți zice la final. Nu am avut vreun vecin care să-mi fi spus asta vreodată.
George GURESCU
Adaugă un comentariu