Răsfățații Europei

„Dar poate Cameron trebuie să părăsească UE și nu Marea Britanie”, spunea un jurnalist francez pe Twi­tter. Și poate că are dreptate. În wee­kend, premierul Cameron a a­me­nințat că va scoate Marea Britanie din UE, dacă Juncker va deveni pre­ședintele Comisiei Europene (sic!). Asta-i răzbunarea unui copil răsfățat care a pierdut la miuța: pentru că nu-mi place cum a votat Europa, am să ies eu din ea. Iar argumentul că „un chip din anii 80 nu poate rezolva problemele urmă­torilor cinci ani” e la fel de jigărit ca sloganul de campanie al celor de la PSD.

Un premier care nu s-a implicat deloc în alegerile europene, care nu a vrut să propună un candidat sau să-i susțină pe ceilalți nu ar trebui să vină cu un astfel de șantaj politic. Poate că vina pentru cele 25% de voturi luate de Ukip nu aparține în totalitate birocraților de la Bruxelles, la urma urmei, parti­dele din țara lui au fost învinse de un naționalist care crede că 26 de milioane de români și bulgari îi vor invada Marea Britanie. Nu știm însă dacă rezultatul lor e mai „optimist” față de cel din Franța, unde Marine Le Pen încă se consideră sub ocu­pa­ție musulmană. Dar, la fel ca po­liticienii români, e mai ușor să spui, pe un ton dramatic, în fața presei internaționale că „UE a devenit prea bossy, prea intruzivă”, chit că de 4 ani de cînd e premier a participat la votarea și negocierea tuturor legilor „intruzive”.

Din păcate pentru orgoliul său, Marea Britanie nu poate lua locul Germaniei la masă, iar apele din jurul insulei sale sînt din ce în ce mai adînci. (Sau poate se gîndește să intre în Uniunea Euroasiatică a lui Putin.)

Dar atît Cameron cît și ceilalți lideri din UE trebuie să știe că noi – tinerii – sîntem cei care vor simți efectul unor tweet-uri furioase spuse după nu știu ce summit. Europa lor trebuie să fie aceeași cu a noas­tră. Noi am învățat în școli cons­tru­ite cu fonduri europene, am primit burse și am putut studia în străinătate datorită programelor Erasmus. Abia acum gîndirea eu­ro­peană poate prinde rădăcini. Su­tele de tineri care erau prezenți în seara de 25 mai, în piața Luxem­bourg din Bruxelles, așteptînd rezul­tatele cu sufletul la gură, sînt o do­vadă că Europa nu se oprește la Juncker. Și ceilalți politicieni trebuie să înțeleagă asta.

de George GURESCU | stagiar la Consiliul UE