Rezumatul unei revoluții închipuite

S-au făcut revoluționarii anul ăs­­ta. Au țîșnit din toate colțurile In­ter­­ne­tului, imediat după tăierea lefuri­lor. Sînt niște revoluționari aparte, cor­cituri între amatori de hip-hop de cea mai proastă calitate – ce poa­­te fi mai halucinant decît un re­make făcut de Tataee după o piesă de-a lui Vali Sterian? – și lipitori de birou, oa­meni liniștiți de felul lor, cu o co­ne­x­iune la Internet plătită din bani publici.

Nu știu exact cînd și-au scos B.U.G. Mafia noua piesă cu titlu de nereprodus în paginile unei publicații, dar a fost la scurt timp după de­clarația lui Băsescu privitoare la lefuri. Prăfuiții de după blocuri și-au frecat mîinile, probabil, la gîndul că vor scoate la luptă, eventual și la un con­cert, niscaiva bugetari. Lumea e su­părată de tăierea lefurilor, așa că mulți au intrat pe net să asculte și să fredoneze a pagubă. Antena 3 și Re­alitatea TV s-au entuziasmat și ele peste poate și au contribuit, cum au putut, la popularizarea melodiei, du­pă principiul: „cine știe de unde răsare revolta?”. Jurnalul Națio­nal a făcut repejor un interviu cu Ta­taee, care a zis că e supărat, că lumea o duce greu, că ar vrea re­vol­tă fix ca în Grecia, fără violență. Pro­babil că n-a deschis demult televizorul și nu știe că la Atena au murit trei oameni, după ce o clădire a fost incendiată.

Tataee se declară comunist, trebuia s-o aflăm și pe asta. „De cînd stă­team în centrala telefonică unde lucra mătușa mea și băga pe vremea comuniștilor fire în panou, de cînd făceam practică și strîngeam roșii pentru regimul comunist… cred că trebuie să existe o responsabilitate socială și asta înseamnă comunism. Sînt comunist din punctul ăsta de vedere, cred că trebuie să existe o responsabilitate socială în toate păturile. Și cred că oamenii care fac mulți bani trebuie să se implice mai mult din punct de vedere social”. Cam așa arată „capii” revoltei virtuale, așa vorbesc: sînt nostalgici du­pă zilele în care mergeau la școa­lă ca să strîngă roșii.

După ce, exasperat de atîția pri­e­teni care postau stupizenii a­se­mă­nă­toare pe Facebook, alături de mos­tre de înțelepciune de-ale inconfunda­bi­lului Victor Ciutacu, am făcut gre­șeala de a scrie că toate astea mă a­mu­­ză. O colegă a sărit ca arsă: mi-a re­­comandat mai întîi un tratament pentru autism, mi-a scris apoi că ea e obișnuită să trăiască așa, pentru că a supraviețuit regimului comunist, a­șa că va trece și peste dictatura lui Bă­sescu, dar că, în ceea ce mă pri­veș­te, lucrurile stau rău. „După ce nu va mai fi Băsescu la putere vei ră­mî­ne un om fără icoană”, m-a avertizat ea.

Nu i-am mai zis că nu e vorba de a fi cu Băsescu sau împotriva lui, ci pentru o revoltă care ar arunca România într-un haos ca la carte sau pentru puțină liniște socială, o gu­ră de aer pentru o țară care trece prin momente grele. În plus, nu pu­team să o contrazic: unii se simt bi­ne în roluri de eroi, chiar și atunci cînd nu le pune nimeni pumnul în gură.

Vlad ODOBESCU