Rusinea sclavilor lui Golescu

La Golesti, boierii au tinut sclavi. Lucrau familii de tigani, de cum suna goarna de la mosie, legati de la domnie de pamintul boierului. Daca se imbolnaveau, ii doftoriceau bogatii, sa aiba cine munci. Daca se bateau intre ei sau cricneau, le dadea Golescu pedeapsa sa poarte o zi, o saptamina, o luna, in functie de gravitatea faptei, coarne de cerb pe cap, ca animalele. Patru sute de ani au muncit robii lui Golescu, pina cind, pe la jumitatea secolului al XIX-lea, i-a dezlegat. Unde sa se duca? Ce sa faca? Au plecat unii unde au vazut cu ochii, cei mai multi au ramas. Urmasii lor au construit case pe unde au fost impaminteniti. Au crescut copii, „s-au amestecat”, dupa cite zice Nicu a lui Stan, mos octogenar din Golesti, care ride cu tot corpul cind vorbeste.

„Toata ulita aia, de-o vedeti in fata muzeului – pentru ca mosia lui Dinicu Golescu e acum muzeu, (n.r. – Ulita Tiganilor). Stramosii alora de acolo au fost robi. Stiu si de un lautar, batrin, saracu’, pe care l-a dus Antonescu la Bug. Dar aia au fost tigani muncitori. Iar astia de acum, copiii lor, sint si mai muncitori. Da’ crezi ca recunoaste vreunul ca din robi se trage?”, spune mosul. Cica se rusineaza neamurile tiganesti vechi de trecutul lor. Cica zic ca nu de acolo vin, ca e rusine. Sint oameni gospodari acum si nu vor sa para altfel.

Batrinul invatator din sat, pensionat acum, Gheorghe Udroiu, spune ca o tinara a incercat sa documenteze o lucrare de licenta pe tema „robilor lui Golescu”. A sarit primarul-popa in sus ca sa-si vada de treaba, sa plece, ca „face satul de rusine”. Adevarul din Golesti spune ca rusinea de a proveni din robi i-a cuprins in timp pe urmasii rromilor lui Golescu si acum, de intrebi pe unul sau altul de trecut, lasa ochii in jos si zic sa cauti in alta parte. Un trecut pe care tiganii vechi de la Golesti l-au ingropat si l-au lasat in urma, fara sa mai priveasca inapoi.

L-au uitat cum au uitat si istoricii care au alcatuit monografia satului.

In anii ’80, Ceausescu a populat zonele pe unde se mai gasea loc prin sat cu tigani rudari, adusi de la zavoi. Astia, pentru golesteni, fie ei din neam de rob sau „roman get-beget”, cum le place lor sa-si zica, nu-s nici macar oameni, barem tigani. Cica strica, sparg, beau, fura, dau in cap, cersesc. De esti atent, poti sa vezi ca atunci cind rudarii trec pe Ulita Tiganilor, urmasii robilor, „aia mai tigancosi”, cum le spune Nicu al lui Stan, intorc scirbiti privirea.

Andrei Udisteanu este redactor la cotidianul „Evenimentul Zilei” si senior-editor la revista „Opinia”