Să rîdem la Deveselu

Putea să fie Deveselu o localita­te cu stea în frunte, putea să aibă echi­pă pe primul loc în campionatul ju­de­­țean, putea să aibă fabrică de te­le­foa­­ne ca jupânul Jucu. Putea să fie Deveselu comuna în care s-au năs­cut toți cei patru președinții Ro­mâ­niei, vreo duzină de cîștigători de Nobel sau Irinel Columbeanu în­su­și, putea să aibă Deveselu primar cu doctorate la Oxford, putea să ai­bă drumuri proaspăt asfaltate și ca­na­lizare. Reunite fiind, să zicem, toa­te condițiile de mai sus, tot s-ar fi rîs pe rupte de comuna Deveselu în clipa în care președintele Ro­mâ­niei ar fi anunțat că uite, România și SUA au hotărît locul în care va fi am­plasat scutul antirachetă și ar fi pus degetul pe hartă în ini­ma Ol­te­niei, la cîțiva kilometri de Caracal.

Evident, la cîteva minute după ce a picat această veste, toate televiziunile și ziarele de la București au trimis reporteri, cameramani și fo­toreporteri să vadă ce-i cu De­ve­selu. De fapt, nu să vadă baza militară intrată în conservare de vreo zece ani, ci să caute pășuni, vaci și lume proastă.

Mai întîi însă, presa a trebuit să în­dure o ceremonie sumară: au fluturat steaguri, s-a vorbit despre în­cre­­dere, cooperare și strategie. La sfîr­­șit, americanii au urcat în niște eli­­coptere cît toate zilele, iar ro­mâ­nii într-un autobuz roșu și scorojit și du­și au fost cu toții.

În zgomotul elicelor, primarii din Caracal și din Deveselu au dat in­terviuri la foc rapid. „Este bine pen­tru comunitatea din Deveselu. Față de alte localități, am avut avan­ta­­jul infrastructurii: unitatea a fost în­ființată în 1953 și a fost una dintre cele mai mari din țară”, a precizat mai-marele co­mu­nei gazdă, Gheor­ghe Beciu. O reporteriță dorea să afle dacă domnul primar i-a așteptat pe americani. „Dacă ar fi să glumim, ar trebui să zic că i-am așteptat de mult. Dar noi suntem obiș­nuiți cu militari în zonă, deci nu va fi o schimbare prea ma­re”.

Între două răspunsuri, cei doi edili își șopteau și zîmbeau: „Uite cum am ajuns vedete!”. Se plimbau mîn­dri printre microfoane, aveau și de ce: cu o seară înainte fuseseră con­­vocați la Cotroceni, președinte­le însuși le-a dat vestea cea mare. Le-a cerut chiar acordul.

La ieșire, grosul mașinilor venite de la București au făcut stînga, spre inima satului, în căutarea unor cetățeni care să-și dea cu părerea despre scut și despre cum le va schim­ba viețile, despre Obama și despre Osama. Din redacție li se ce­ruse un pic de culoare locală, așa că prima oprire a fost la cîrciumă. Bui­măciți de atenția care li se acor­dă, unii săteni s-au dat la o parte, spre marginea drumului. Nu s-a miș­cat încă un pai la baza de la De­ve­selu, că scutul antirachetă a fă­cut deja primele victime.

Vlad ODOBESCU