Scrisoare către un om nou

Dragă cetățene numărul 7.000.000.000,

Știu că ești suflet și nu ma­te­ma­ti­că, te rog să mă ierți că-ți zic așa. Fo­losesc convenția asta fiindcă n-am ha­bar dacă ai tăi s-au gîndit încă la un nume. Uite, ca să fim chit, eu sînt ce­tățeanul numărul 4.692.163.974, du­pă cum zice un calculator de oa­me­ni, pe site-ul BBC. N-am trecut pe plic numărul casei tale, nici vreo stra­dă – poate că strada ta cinstește nu­mele unui rege, al unui scriitor pu­blicat abia după moarte, sau poate e o floare banală, pe cine interesea­ză? Nu știu țara, nici continentul tău, o să-l las pe poștaș să se ocupe de amănuntele astea.

Îți scriu să te anunț că nici n-ai venit bine pe lume și ai creat deja vîlvă, ești eroul necunoscut al mo­men­tului. S-au făcut calcule inutile și s-a aflat, de exemplu, că șapte mili­ar­de de oameni puși unul lîngă altul ar a­junge la a paisprezecea parte din dis­tan­ța pînă la Soare, respectiv de 27 de ori distanța pînă la Lună. De parcă ar accepta vreodată atîția oameni să stea aliniați.

E adevărat, sosirea ta îi deranjea­ză pe unii: cică se mișcă prea re­pe­de contorul, iar oamenii au răs­co­lit prea mult Pământul, cică trebuie lu­ate măsuri înainte să murim cu to­ții de foame ori în războaie cumplite. Nu te lua după ei: supărații de azi nu sînt stăpînii planetei, ci doar chiriașii unei bucăți din aluatul său. Faptul că s-au năs­cut ceva mai devreme nu le oferă privilegii.

Sînt mulți oameni aici, dar di­mi­nețile miros în continuare frumos, chiar și în marile orașe. Au avut loc des­tule fapte condamnabile înainte să vii încoace: au fost molime, in­cen­dii, lupte cu săbii și gloanțe. La un mo­ment dat, unii oamenii au urcat în ma­șini imense, au turat motoare complicate și au pus la pămînt păduri, au de­viat cursuri de apă după bunul plac, au ucis specii întregi de animale. Însă alții au ridicat piramide și cas­te­le, au desprins pietre mari și au scos din ele zei, au scris poezii sau au cîntat. Oamenii sînt mai mult buni decît răi, eu așa zic.

Am văzut acum cîteva zile niște imagini din spațiu, furnizate de un sa­telit care se plimbă întruna peste coa­ja planetei. Se văd peste tot lu­mi­nițe, rîuri și lacuri strălucitoare. Dacă ar fi și sonor, ai auzi o bîzîială con­tinuă: în ea se topesc toate certu­rile și rîsetele lumii, convorbiri te­le­fonice și vorbe de iubire. O să afli aici chestii inutile, dar și destule mi­nu­ni.

Lumea de azi nu se învîrte pentru indivizii neinformați, așa că, în finalul acestei scrisori, îți mai transcriu cîteva știri. A murit recent un dic­tator, de mîna propriului popor. În schimb, un cîine din rasa beagle a supraviețuit după ce a fost dus în ca­mera de gazare, pentru a fi eu­ta­na­siat. Grupuri de oameni încearcă să cucerească marile centre financi­a­re ale planetei, în timp ce dinozauri făcuți din dovleci ocupă străzile unei metropole. E cam dezordine aici, dar o să te obișnuiești.

Vlad ODOBESCU