Sfîrșitul nu-i aici
Opinia de la centru 7 decembrie 2009 Niciun comentariu la Sfîrșitul nu-i aici 0Au o căsnicie fericită de 30 de ani, iar de 20 au divorțat politic. Drumurile lor se despart cu țipete de fiecare dată cînd celălalt vrea să-și impună crezul politic. Se împacă în bucătărie, unde ea îi face lui cele mai bune dulciuri din lume. E o bucătăreasă desăvîrșită și asta îi spală păcatele în fața soțului susținător al lui Traian Băsescu.
Ea l-a plăcut dintotdeauna pe Crin Antonescu, mai ales pentru latura lui umană. „Are grijă singur de copil și de socrii lui după ce a murit soția lui. Mă impresionează profund un astfel de bărbat”, recunoaște femeia trecută de prima tinerețe, dar care nu se ferește să recunoască și că alesul ei din primul tur de scrutin e „un bărbat bine”. Acum se codește să spună pe șleau că îl va vota pe Geoană, dar sigur nu mai comite aceeași greșeală cu Băsescu. „Nu vrea să renunțe la discursul cu mogulii, e enervant. Și s-a luat de Crin, de familia lui. Nu se face așa ceva niciodată”.
El nu se codește să țipe din toate puterile atunci cînd simte că îl încolțesc susținătorii lui Geoană. „Numai un tîmpit poate vota cu PSD-ul. Doar ăia care au ochelari de cal și văd în față roșu”, dă verdictul, fără să ocolească pe cineva de jigniri. Băsescu are dreptate în programul lui, l-a votat de două ori, trebuie să-l mai voteze din nou, ca să scape țara de comuniști. Motivul pentru încrîncenarea cu care își expune opiniile politice, de pe canapeaua din sufragerie, par să fie elucidate. „Tu n-ai stat la coadă la benzină înainte de ´89, nu ziceai că o portocală e mană cerească, nu cumpărai cu kilogram de banane verzi pe an, nu ți-a fost niciodată frică să asculți radio. Pentru asta sînt atît de hotărît. Trebuie să scăpăm de comuniști și de ce au însemnat ei”, își prezintă pledoaria cu vervă în timp ce ea îl ascultă fără să-l persifleze. Au fost amîndoi în Piața Universității în perioada de clocot. Asta i-a transformat în ținta colegilor de serviciu, care i-au acuzat că și-au luat frigider din banii dați de Coposu în Piața Universității.
Pentru libertatea de a-și cumpăra cîte banane și portocale vrea de la supermarket, pentru a-și anima viața de familie cu o dispută politică, pentru principii care circulă prin vene. De asta se votează în România uneori. Alteori pentru că așa le zice primarul, fiul de la facultate, sora, bunica, mama, rușinea. Oricum ar fi, lumea nu se sfîrșește aici. Cîtă mîncare bună o să mai facă ea, ca să fie armonie în familie.
Andreea ARCHIP
Adaugă un comentariu