Ultimul haiduc de Buftea

Barbatul ce sta la masa are plete pina la umeri, o banderola pe cap si poarta camasa descheiata la piept. Aduce a un haiduc modern si te astepti sa-i auzi calul nechezind pe linga circiuma cu "loc pentru nefumatori" nefolosit de nimeni in care acum sade. Barbatul ce sta la masa are 63 de ani. Il gasesti, de-l cauti, la grajdurile de la fostele studiouri Buftea. Pe cascadorul si maestrul de calarie cunoscut de bufteni ca "nea Paul" l-a apucat "golaneala" prin 1965. S-a facut cascador si, inevitabil, buftean, la 22 de ani, chiar daca era deja tata si sot. Acum mai are patru cai. Cindva avea 30. Dar nea Paul spera totusi ca situatia se va schimba.

Omul a jucat sau a facut cascadorii in zeci de filme de actiune. Romanesti, coproductii, semnate de regizori celebri si jucate de actori mai mult sau mai putin cunoscuti, iar nea Paul le-a trecut pe toate pe un fel de pomelnic pe care il prezinta cu nostalgie.

Exemplu: "Mihai Viteazul" – arde casa fratilor Buzesti. Turcii cad de pe acoperis. Unul dintre ei e nea Paul. Alt exemplu, "Nemuritorii": penultimul haiduc care cade de pe zidul cetatii, il cara Nicolaescu in spate si-l pune la crenel, e tot nea Paul. Sau "Pintea Viteazul": de pe o creasta de 20 de metri nu cade Florin Piersic, desi asa pare. Cade, de fapt, nea Paul.

Barbatul are sufletul greu dupa marile productii de alta data. In "Mihai Viteazul", isi aminteste batrinul cascador, s-au adus sute de cai si mii de soldati. Caii erau "de sacrificiu", adica pentru cazaturi. Cei "scoliti", treizeci la numar, erau pretiosi si nimeni nu-i atingea. Erau pentru actori. De asta, pentru el, caii nu sint simple animale de povara. Caii lui nea Paul sint ca "superbul de Amza" sau "nebunul de Florin".

Acum pe la studiouri nu mai e ce-a fost si nea Paul se gindeste ca poate a pierdut si el si ai lui un tren. Il bate gindul ca poate s-a nascut prea devreme. "Mi-e greu sa ma intorc in timp. Ce oameni aveam linga mine si linga ce hahalere sint obligat sa-mi duc viata acum… De asta stau la curu’ cailor. Aia ma inteleg, oamenii nu… S-au schimbat toate. Noi cu mintea noastra si cu meseria din noi, intr-adevar am fi fost tari. Oricum, am fost echipa de aur a cinematografiei…", spune cu nostalgie Paul Fister. Arunca un "La naiba!…" din coltul gurii, in timp ce mai aprinde o tigara Carpati. Oricum, spune ca mai face cascadorie si calarie. Nu-l opresc pe el cei 63 de ani. Nu-l opreste nimic. "Nu mor caii, cind vor ciinii".

Andrei Udisteanu