Un altfel de comunist
Opinia de la centru 20 mai 2013 Niciun comentariu la Un altfel de comunist 2Odată am stat de vorbă cu un om defect. Nu, nu defectat din naștere, ci de sistem. Mergea cu trenul de nebun și îndruga verzi și uscate. În drumul său de la București la Suceava nici nu l-am întrebat cît e ceasul, dar el oricum a început. A lucrat la Canal și a purtat aproape toată viața numai cizme de gumă. Familie nu și-a făcut la timp, iar după aceea a fost prea tîrziu. „Unele amoruri trebuie întreținute la vîrsta galopului. Am avut prieteni care au făcut pușcărie pentru că nevestele aveau gura spartă. Mai duceau și ei acasă una, alta… Atît le-a fost. Mi-a fost frică să mă însor”. Dar cel mai rău îi pare că nu are copii. Totuși crede că e posibil să aibă unul din flori pe la Galați. În drumul lui spre casă, cînd era tînăr, mai iubea și el cîte o femeie.
Din negura privirii lui mi-am dat seama că îi e frică de singurătate. Compartimentul de alături era gol, dar a trecut de el și a intrat în al meu. Eu nu aveam chef de vorbă, l-am înjurat în gînd. O vreme m-am făcut că dorm. Apoi m-am plictisit de asta. Cînd m-a văzut „vie” cît s-a bucurat. „Eu merg, merg mult cu trenul. Anul trecut de Crăciun am venit la frate-miu la Dolhasca și mi-a dat jumătate dintr-un porc. Îl aveam în sac, iar cînd să mă urc în tren l-am uitat în sala de bilete. Mi-am amintit prin Pașcani. Vai cît am mai dumnezeit”. Dar după chip n-aș crede. Pare un om blajin, poate usor îndîrjit. Avea chelie pronunțată, sprîncene stufoase și mult păr în nas. Prea mult. Ochelarii îi avea legați de urechi cu două bucăți de sîrmă, iar dinții din față îl părăsiseră de mult. Și totuși nu e din cei care ridică în slăvi vechiul sistem. E dintre cei care le blesteamă pe amîndouă. Din cauza lor și-a risipit viața, s-a lăcomit la un amărît de salariu și nu a știut decît să muncească. Iată o greșeală. Apoi au venit altele. „Ce folos că acum nu-mi permit și eu să mănînc din pensie o șaorma. Zi și tu, domnișoară!”. Na, ce să zic! Săracu’.
„Și pe o astfel de căldură, poartă ilic de lînă”, îmi spuneam întruna, pînă la destinație.
Paula SCÎNTEIANU
Adaugă un comentariu