Un mars mai mult “scary” decit “gay”

Parada homosexualilor de anul acesta a semanat cu o intilnire la nivel inalt: mii de politisti si jandarmi, echipati cu blindate, arme, cai, ciini si tot ce-si mai poate dori un organ de ordine, au tinut din scurt defilarea mai mult crispata prin centrul Capitalei a baietilor "veseli". Au fost 1200 de jandarmi la 200 de participanti la miting. Deci, cam sase jandarmi la un homosexual.

De pe trotuar, spre Casa Poporului, pe linga carul paradei de unde a duduit tehno timp de vreo doua ceasuri, s-au scurs amenintator injuraturile si privirile pline de ura ale "opozitiei" civile. Desi, era destul de greu sa mai distingi daca cei care urlau "Romania nu va vrea!" nu erau si ei tot jandarmi, infiltrati printre civili.

Travestitul Naomi, pe tocuri si cu o fusta mulata, incinsa de o curea "Dolce&Gabana", pare a fi cea mai in tema cu ce se petrece acolo. Da tonul distractiei, pe la intersectii, strigind catre ceilalti: "Fetelor, doi, trei si: Uuuuu!". Pe la Piata Unirii, insa, chiuitul cam piere. Drumul pina la Casa Poporului e apasator. Doi gay schimba priviri speriate. Unul spune ca se teme, ca acolo a iesit cu bataie anul trecut. Mai zice ca spera sa ajunga macar pina la metrou intreg. "De obicei acolo sar la bataie…"

De pe margine se uita, parca din ce in ce mai aproape, niste capete rase. Ciinii incep sa latre nervos si alarmele masinilor parcate incep sa tiuie, ca din senin. Brusc, cerul se intuneca. Caii jandarmilor tropaie nelinistiti pe loc. Un elicopter tot trece peste cladiri si acopera cu zgomotul lui basii tehno din carul paradei. Naomi ii roaga pe ceilalti travestiti sa nu mai strige cind ajung la Piata Constitutiei. Ca e pericol. Coloana se opreste la parcul Izvor. Naomi striga ca toata lumea ar trebui sa danseze. In doua minute, toti travestitii dispar intr-o duba cu un curcubeu desenat pe lateral.

La spartul tirgului, se vede insa ca mai toate capetele rase care au stirnit spaima sunt de fapt ale unor jandarmi. Unul venise cu familia la "actiune". Il astepta nevasta si copilul, la o terasa, pe margine.

Andrei Udisteanu