Zece pentru Spania

Opinia de la centru Niciun comentariu la Zece pentru Spania 0

Pentru studenții din Lleida fa­cul­­tatea este un spațiu din care s-au ex­tras moleculele stresului, un loc în care tuturor profesorilor, indife­rent de vîrsta pe care o au, le este a­dre­sat apelativul „hombre” (trad. – omule), o instituție de învățămînt su­perioară unde pînă și acei „hombres” întîrzie la ore, un centru inte­lec­tual care, pentru un student stră­in ca mine, părea dezordonat la pri­ma vedere.

Perioada de sesiune în ca­re mă aflu este scrisă în continu­a­re pe același portativ al relaxării cu toa­te că am fost informat încă de la în­ceput că în Spania, deși sistemul de evaluare este de la 1 la 10, nota ma­ximă este un ideal imposibil, iar pro­fesorul consideră că nu există stu­dentul perfect.

Totul a început de la o discuție avută cu colegii de apartament spa­ni­oli. Cînd le-am spus algoritmul pe baza căruia se intră la facultate, au dat din cap spunînd că și în Spa­nia este relativ asemănător, singura di­ferență fiind faptul că un spaniol es­te supus și unui examen în preala­bil. Pînă aici discuția mergea spre un făgaș logic. În momentul în care le-am spus că în semestrul doi al a­nu­lui I de studii am reușit să termin cu media zece, fața le-a căzut. Au tă­cut și au crezut că în România sis­temul de evaluare e diferit, iar no­ta maximă este cu siguranță mai ma­re decît zece. Cînd le-am spus că nu e așa mi-au prezentat „realitatea lor” și anume că în Spania profeso­rii pun foarte rar nota 10 (echiva­len­tă cu „Matricola de Honor”) și să nu mă aștept la același „tratament” ca în patria mamă.

Nota studentului conștiincios

Ambiția m-a încercat. Am in­ves­tit mult timp în a mă pregăti pen­tru primul examen și pentru a de­monstra acel „imposibil” de care am spus la început. Zis și făcut. Du­pă doar 2 zile de la examene pri­mesc un e-mail cu rezultatele. Dau ime­diat click să văd. Mouse-ul s-a blo­cat fix înainte de rîndul pe care era specificată nota. Am avut răb­da­rea de a citi primele propoziții în ca­re profesorul mă felicita spu­nîndu-mi că am luat cea mai mare no­tă de la acel examen după care am lăsat deoparte și am apăsat „Page Down”. Brusc, sprîncenele și-au găsit altă poziție. Nota era 9. Au avut dreptate.

La doar cîteva mi­nute am dat banii de chirie pro­pri­etarei. Aceas­ta, aflînd de la cei­lalți colegi despre gra­dul de impor­tan­ță acordat de ro­mâni facultății, așea­ză banii în gean­tă, iar un zîmbet sub­til i se pu­ne pe colțul gurii. Ex­cla­mă: „Voi sîn­teți responsabili așa cum eram noi, spaniolii în ani ’70 , tre­buie să știți că eramușii (accentuînd acest cuvînt) nu sunt făcuți pen­­tru Ma­tri­co­la de Honor”.

Lucian BĂLĂNUȚĂ (Spania)

Autor:

Opinia Studențească

Revistă săptămînală de actualitate, reportaj și atitudine studențească, editată de studenți ai Departamentului de Jurnalism și Științe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”.

Adaugă un comentariu

Etichete:

Opinia studențească este o revistă săptămînală de actualitate, reportaj şi atitudine studenţească, editată de studenţi ai Departamentului de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”. A fost înfiinţată în 1974 și continuă tradiția școlii de presă de la Iași.

Căutare

Back to Top