1 Decembrie cu pomană nemțească

„Guten Abend, România!”. Cam așa își închipuiau românii că va începe Andreea Esca știrile, dar și că acesta va fi salutul lui Klaus Io­hannis, după ce va fi instalat pe scaunul de la Cotroceni. Multă lu­me se temea de faptul că pre­șe­din­ția neamțului ne va obliga să renunțăm la credința, tradițiile și obiceiurile care s-au înrădăcinat în poporul nostru, mai devreme sau mai tîrziu. Dar cred că românului i-a fost frică de fapt să nu piardă po­menile cu ocazia diferitelor eve­ni­mente. Însă de ce nu s-au gîndit cum ar fi dacă sărbătorile noastre ar prinde puțină influență ger­ma­nă?

Și fiindcă tot e 1 Decembrie, cum ar fi dacă Iohannis ar am­pla­sa în toată țara corturi în care să se ser­vească în loc de clasica fasole cu cîrnați feluri de mîncare nemțești precum Pflaumenkuchen mit Sah­ne (Tarte cu prune și smîntînă), iar în loc de pîine să primim Bröt­chen (turte)? Însă ce nu s-ar schim­ba ar fi dezordinea de la cozi și felul în care oamenii se înghesuie și se cal­că în picioare pentru mîncare. Pentru că oricît de mult am împrumuta din spi­ritul arian, defectele ne rămîn aceleași de secole. Pentru că ne însușim și in­ventăm tot felul de tradiții, caracterul nostru rămîne la fel. Iar cînd s-ar de­pune coroanele la mormintele eroilor, să se cînte imnul românesc cu versuri în germană. La fel și uniformele soldaților, cele clasice să fie înlocuite cu cele nemțești, mult mai rigide.

Am putea spune că 1 Decembrie este singura sărbătoare patriotică pe care nu am înstrăinat-o sau am exclus-o, dar am schimonosit-o cu pomeni­le. Nu înțeleg de ce ne e teamă că alții ne vor schimba tradițiile, cînd noi în­și­ne nu sîntem în stare să ne ținem de ele. Așa că, printre miros de flori și cîr­nați, nu ne putem ura cu acest prilej decît „Deșteaptă-te române!”.