13 trepte către Rai

Pastila de după Niciun comentariu la 13 trepte către Rai 13
13 trepte către Rai

Cînd am luat primul trei la chi­­mie sau cînd am ratat la mustață, cum s-ar spune, premiul întîi, n-am fost chiar atît de surprins. Știam de­ja că ziua mea de naștere, de pe 13 mai, îmi aduce tot ghinionul ăsta. Ma­ma mă consola și-mi spunea că nu-i adevărat. „E o superstiție, cum să spui asta?!” După o perioadă, cînd a văzut că nu merge, a început să-mi povestească că de fapt mă năs­cu­sem pe data de 12, seara și m-a trecut ea pe 13. Numărul ăsta m-a ghidat mai a­poi cam peste tot unde am fost. La catalog se nimerea în unii ani să fiu, ați ghicit, al 13-lea, iar acum, dacă mai dai cîteva pagini din revista „Opi­nia studenţească”, o să vezi că am scris un text fix pe pagina „Cap în cap”.

Eu ca eu, dar aveam pe lîngă mi­­ne un prieten care era născut tot pe data de 13. Cînd mă uitam la el, par­că îmi venea să o cred pe mama. Ghinionul lui s-a activat într-o va­ră cînd tatăl său a făcut un accident și a murit. Tot în acel an, de fapt în a­lea 13 luni, le numărase el și cică 13 e­rau, fratele lui mai mic s-a înecat într-un lac de la periferia orașului. Pentru ei, șocul a fost mult prea mare și, în scurt timp, mama lui a intrat în depresie. Mi-a spus de multe ori că e mai mult decît ghinion la el și l-am crezut. În a 13-a lună, a murit și mama lui, iar el nici nu făcuse 18 ani. Sigur, prietenul ăsta al meu, eram, de fapt, eu în serile negre, în care nu puteam să dorm, cream diverse scenarii mult mai rele ca să mă bucur de ceea ce am. M-am uitat în oglindă, m-am ui­tat la el, m-am uitat la mine și mi-am dat seama că destinul lui este mult mai ghinionist decît al meu.

Între timp, mi-a venit mintea la cap și a dispărut toată chestia cu 13, care, da, este doar o superstiție, m-am convins pe parcurs. Americanii, spre e­xemplu, s-au folosit de ea căci pe lif­turile lor nu apare numărul 13, nici străzi cu 13 nu sînt, nimic cu numărul asta. E­gip­tenii, în schimb, considerau că pen­­tru a ajunge în Rai e nevoie să urci 12 trepte, iar la a 13-a deja te ții de mînă cu îngerii. Îmi place mai mult varianta africană. Poate du­pă ce număr toate numerele de 13 din textul ăsta o să ajung și eu în Rai, așa că o iau de la ca­păt.

Autor:

Ionuț Teoderașcu

Prefer să fac ultimele editări la un reportaj atunci cînd lângă mine ies vibrînd aburii dintr-o ceașcă de ceai negru. Mi-aș dori să trăiesc, cel puțin pentru o zi, într-o lume veche: cu stilou și foaie, cu scrisori, cu întîlniri neplanificate și fără tehnologie, dar deocamdată, viața ne fugărește de la un text la altul, gadgeturile ne ajută, apoi ne stresează și scrisorile sosesc online. La un moment dat, cer pauză din toată această agitație și îmi fac ceaiul despre care vorbeam, unul negru care îmi dă energie și-mi lasă ochii deschiși.

Adaugă un comentariu

Opinia studențească este o revistă săptămînală de actualitate, reportaj şi atitudine studenţească, editată de studenţi ai Departamentului de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”. A fost înfiinţată în 1974 și continuă tradiția școlii de presă de la Iași.

Căutare

Back to Top