Aceeaşi zi, repetată la nesfîrşit
Pastila de după 23 noiembrie 2016 Niciun comentariu la Aceeaşi zi, repetată la nesfîrşit 15Printre tastele de la laptop o să găsești mereu firimituri din omul care erai cu o seară înainte: lipitor de afișe și cu bani puțini. Supa la plic se mănîncă direct din punguța colorată de plastic și numai dacă ți-e cu-adevărat foame. Înghiți cu lăcomie firișoarele crețe pe care papilele tale gustative le-asemuie cu puiul și te uiți la poza nouă de profil a Gabrielei. Ea e fata care le-mparte oamenilor din stația de tramvai pliante și zîmbete; e frumușică, dar asta e tot. Cînd termini cu cina, te-apuci să faci planul pe mîine. Numeri să vezi cîte afișe mai ai, dacă-ți ajunge scotchul și cîți bani or să ajungă în buzunarul tău după toată treaba asta. Nu prea mulți. Setezi alarma pentru mîine dimineață la 7:30, te-nvelești bine și-aștepți să vină Moș Ene și praful lui magic.
Dimineața, amîni alarma cu 10, 15 și 20 de minute. Nu mai ai timp de igiena dentară, că-ntîrzii. Pui rapid o haină pe tine, iei maldărul de afișe și scotchul de-alaltăieri și te duci la muncă. În timp ce lipești al patrulea afiș, observi o fetiță cu obraji murdari și încălțări rupte cum se-apropie de panoul peticit cu fețe care zîmbesc trufaș și țin promisiuni și-ndemnuri la mai bine, toate diferite și implicîndu-te neapărat și pe tine. După ce se-amuză de monosprîncenele desenate pe frunțile lor, face doi pași spre stînga și-ncepe să studieze mustățile din cariocă neagră, desenate la-ntîmplare pe fețele dom-nilor. Cuvintele din dreptul lor le citește cu voce tare, ușor stîlcit, dar cu intonație. Unele îi sînt necunoscute, așa că le citește pe litere și, din cînd în cînd, își slobozește cîte-un chicotit.
E simpatică, te gîndești, în timp ce strîngi afișele care ți-au mai rămas și cauți doi-trei copaci pe care să-i îmbrobodești cu scotch. Cînd te-ntorci cu spatele, hop, niște copaci; ochești de-acolo doi stejari. Între timp, fetița își ridică ochii spre cer, dar soarele n-o lasă să-l salute, așa-i de luminos azi. Îl ocolește numaidecît și prinde a urmări un nor călător. Mai întîi din priviri, și-apoi din mers; norul îi arată pe unde s-o ia. Cum-necum, norul face-un popas deasupra stejarilor tăi, moment în care copila cu păr șaten și ochi mici și blînzi vine lîngă tine, lipitorul de afișe, și te-ntreabă intrigată de ce bandajezi copacii. Sînt răniți?
Adaugă un comentariu