Actor în timpul campaniei

O lecţie învăţată prea bine sau un talent cu care s-a născut? De fapt sînt ore întregi petrecute în su­fragerie cu prietenul lui din copilărie, care acum îi este şi profesor. Lecţiile de actorie merg ca pe roate. A luat-o de la un capăt. Şi-a antrenat atenţia, concentrarea, memoria în timp ce lucra şi la dicţie. A interpretat rolul de preşedinte pe covorul din mijlocul camerei ce-i servea ca scenă. Ce ura cel mai mult la aceste cursuri era improvizaţia.

La început se simţea nervos atunci cînd ajungea la această etapă, ne­si­gu­ranţa punea stăpînire pe el, bîlbele evadau în haită şi îi atacau credibilitatea. Însă se calma atunci cînd venea timpul să exerseze mijloacele de expresie în faţa camerei de filmat. Dinţii proaspăt albiţi strălucesc atunci cînd întîlnesc bliţurile aparatelor de fotografiat ale jurnaliştilor.

Stătea în scaunul de la biroul de acasă şi se imagina în fotoliul de sus, de la Cotroceni. Atîtea scaune aliniate în faţa sa, toate pline de oameni competenţi, parlamentari pe care o să şi-i aleagă el. În timp ce-şi spunea discursul, învăţat pe de rost de mult timp, toţi ce-i prezenţi, care nu erau puţini la număr, ascultau şi aprobau fiecare cuvînt.

Acolo, în propria sufragerie, chiar era un şef bun de stat. România era ţara lui, el trebuie să o facă bine. O să o ridice el din praful în care a fost
aruncată, o va şterge, o va îngriji şi va rămîne a lui pentru totdeauna.

Dar pînă atunci mai are un scenariu de terminat, replici de învăţat şi recapitulat, dar şi campanii de organizat. Un întreg spectacol gîndit special pentru ca el să fie în centrul atenţiei. Nu i-a trecut prin cap nici o secundă că s-ar putea împiedica în mijlocul reprezentaţiei.