Așteptăm pachet din cosmos

Cu ceva timp în urmă am aflat că de la Paris cineva cumpăra vin de Cot­nari de cea mai proastă calitate la un preț plăcut buzunarului cîrpit al românului. Nu oricum. A cerut vin prost în butoaie din stejar cu scîn­du­ră de 10 centimetri. Acasă, fran­cezul a vărsat vinul și l-a dat a­proa­pe pe degeaba, iar din butoaie a fă­cut mobilă franțuzească pe care ne-a livrat-o la un preț „european”.

Astăzi îi păcălim noi pe ei, ne-a venit și nouă rîndul în fruntea celor deș­tepți. Ei ne trimit conaționali în­a­poi, iar noi, de pe timpurile lui Tra­ian sîntem obișnuiți să vedem partea pli­nă a paharului. Cine îți mai dă în zi­ua de azi 300 de euro ca să călătorești? Mai stabi­lizăm cursul valutar. Dar vrem să trecem la următorul nivel.

Tot vedem farfurii zburătoare printre nori și ne supără, ba că nu știm ce sînt, ba că ne temem să nu ne fu­re. Nu știm cum sînt ei, doar ne i­ma­ginăm niște caricaturi cu ochii mari și capul umflat. Cert e că au mai luat români de care nu se știe nimic. Un exemplu concret e Elodia Ghi­nes­cu, starul OTV-ului.

Acum ne rugăm la tot felul de lu­cruri să se găsească acolo sus un Sarkozy cu antene în loc de urechi care să ne iubească și pe noi ca să ne trimită înapoi pocnitoarea de rachetă pe ceva bănuți. Pe Elodia, ceva mai tîrziu.

Victor ILIE